Participarea la screening este una dintre cele mai importante recomandări din European Code Against Cancer (Recomandarea 14). Ideea este simplă: mergi la testări chiar dacă nu ai simptome, pentru a depista cancerul devreme sau chiar pentru a-l preveni.
Screeningul oncologic înseamnă testarea periodică a persoanelor fără simptome, în cadrul unor programe organizate de sistemul de sănătate, pentru a depista din timp eventuale modificări asociate cancerului. Ideal în sistemele de sănătate eficiente, după testare, rezultatul este comunicat rapid: dacă este normal, nu sunt necesari alți pași și testul va fi repetat la intervalul recomandat; dacă apar modificări, sunt indicate investigații suplimentare.
Participați la programe organizate de screening pentru depistarea cancerului, conform recomandărilor din țara dumneavoastră, pentru a depista:
- cancerul intestinal;
- cancerul de sân;
- cancerul de col uterin;
- cancerul pulmonar.
Articolul și infograficul fac parte din campania de promovare a Codului European împotriva Cancerului (ECAC5) derulată de Inomed în cadrul proiectului 4P-CAN.
Doar un număr mic dintre persoanele testate ajung la un diagnostic de cancer, iar în majoritatea acestor cazuri, boala este depistată într-un stadiu incipient, când șansele de tratament sunt mai mari. Pentru ca screeningul să fie eficient, testarea trebuie să fie parte dintr-un sistem bine organizat, care asigură acces la diagnostic și tratament de calitate.
Totuși, pentru mulți oameni, întrebarea reală este: „Ce presupune, de fapt, fiecare investigație? Este dureroasă? Este complicată?”
În paralel cu recomandarea din Codul European anti-Cancer, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene au actualizat în 2022 programele de screening, extinzându-le și clarificând exact cine ar trebui testat și cum.
Mai jos ai, pe scurt, ce trebuie să știi înainte de a participa la screening – inclusiv cât de „neplăcute” pot fi procedurile.
Cancerul de sân – mamografie (și uneori RMN)
Pentru depistarea cancerului de sân, metoda standard este mamografia, o investigație imagistică ce folosește raze X pentru a vizualiza structura sânului. Procedura presupune comprimarea sânului pentru câteva secunde între două plăci, pentru a obține imagini clare. Deși această compresie poate fi resimțită ca neplăcută sau ușor dureroasă, disconfortul este de scurtă durată. În cazul femeilor cu țesut mamar dens, unde mamografia este mai puțin precisă, se poate recomanda completarea cu RMN.
Cancerul de col uterin – test HPV
Screeningul pentru cancerul de col uterin se bazează în prezent pe testarea HPV, care detectează prezența virusului responsabil pentru majoritatea acestor cancere. Procedura este similară testului Babeș-Papanicolau și constă în recoltarea unor celule de la nivelul colului uterin. Este o investigație rapidă, care poate provoca disconfort, dar de scurtă durată. În unele sisteme de sănătate, există și opțiunea de auto-recoltare la domiciliu. Un avantaj major al acestui screening este că poate preveni apariția cancerului, prin identificarea infecției înainte de apariția leziunilor.
Cancerul colorectal – test FIT și colonoscopie
Screeningul pentru cancerul colorectal începe, de obicei, cu testul FIT, care presupune recoltarea unei probe de scaun la domiciliu pentru detectarea unor sângerări invizibile. Este un test simplu și complet neinvaziv. Dacă rezultatul este pozitiv, se recomandă colonoscopia, o procedură care permite examinarea directă a intestinului gros cu ajutorul unui tub flexibil prevăzut cu cameră. Deși colonoscopia este percepută ca fiind neplăcută, aceasta se realizează frecvent cu sedare, astfel încât disconfortul este redus.
Cancerul pulmonar – CT cu doză mică
Pentru persoanele cu risc crescut, în special fumători sau foști fumători, screeningul se face prin tomografie computerizată cu doză redusă. Aceasta este o investigație imagistică rapidă, neinvazivă, care permite detectarea unor leziuni foarte mici la nivel pulmonar. Procedura nu este dureroasă și presupune doar menținerea unei poziții nemișcate pentru câteva minute. Comparativ cu radiografia toracică, această metodă este mult mai eficientă în depistarea precoce.
Cancerul de prostată – PSA și investigații suplimentare
Screeningul pentru cancerul de prostată începe, de regulă, cu testarea PSA, care constă într-o simplă analiză de sânge. Aceasta măsoară nivelul unui antigen specific prostatei, care poate crește în diverse afecțiuni, nu doar în cancer. Prin urmare, un rezultat modificat nu stabilește un diagnostic, ci indică necesitatea unor investigații suplimentare, cum ar fi RMN-ul. Întregul proces începe însă cu o procedură banală și ușor de acceptat.
Cancerul gastric – testarea pentru Helicobacter pylori
În regiunile cu risc crescut, screeningul pentru cancerul gastric se concentrează pe identificarea infecției cu Helicobacter pylori, o bacterie asociată cu apariția acestui tip de cancer. Testarea se poate face prin metode simple, precum test respirator sau analiză de scaun, care nu sunt neplăcute. În anumite situații, este necesară endoscopia digestivă superioară, o procedură mai invazivă, dar care se realizează frecvent cu sedare pentru a reduce disconfortul. Tratarea infecției poate preveni o parte semnificativă din cazuri.
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical. De asemenea, cu o simplă căutare pe Raportul de Gardă, puteți accesa multiple articole care acoperă tema screening-ului oncologic.
Citește și:
- A cincea ediție a Codului European împotriva Cancerului a fost lansată. Noile recomandări integrează perspectivele cetățenilor, inclusiv dintr-un proiect de cercetare românesc
- Numărul cazurilor de cancer de sân depistate între controalele mamografice a crescut în ultimele decenii. Sunt necesare strategii personalizate de screening
- Webinar “Inovații în screeningul cancerului pulmonar”. Succesul în implementarea programelor la nivel UE depinde de accesul la tehnologiile digitale, colaborare și schimbul de cunoștințe