#ESCCongress. Monoterapia antiplachetară pe termen lung după stent este sigură, dar nu reduce riscul de deces sau infarct miocardic

  • Health literacy



Cardiopatia ischemică este principala cauză de mortalitate globală. În această boală, arterele care alimentează inima cu sânge bogat în oxigen se îngustează din cauza acumulării de material gras. Tratamentele includ medicație, intervenții chirurgicale pentru bypass al arterelor și intervenții chirurgicale pentru a deschide arterele înfundate prin introducerea unui stent (intervenție coronariană percutanată, PCI).

Dintre pacienții supuși PCI, terapia cu antiplachetare dublă (aspirină plus un inhibitor P2Y12) reduce riscul formării cheagurilor de sânge și atacurilor de inimă, dar crește și riscul de sângerare. O durată mai scurtă a antiplachetării duble, urmată de o terapie antiplachetară unică cu un inhibitor P2Y12 ar putea reduce evenimentele adverse fără a crește riscul de sângerare.

abonare

Monoterapia antiplachetară pe termen lung după stent este sigură, dar nu reduce riscul de deces sau infarct miocardic, în comparație cu terapia standard antiplachetară dublă, conform rezultatelor studiului GLOBAL LEADERS, prezentat în cadrul Congresului Societății Europene de Cardiologie, 2018.

GLOBAL LEADERS este cel mai mare studiu efectuat până în prezent, care testează diferența dintre o lună de terapie antiplachetară dublă și terapia standard antiplachetară dublă, după stent. Studiul a inclus 15.991 de pacienți programați pentru PCI, ce sufereau de o boală arterială coronariană stabilă sau de sindrom coroniar acut. Pacienții au fost recrutați din 130 de centre din 18 țări din Europa, America de Nord și de Sud și Asia Pacific.

Pacienții, aflați sub PCI cu stent de eluție a medicamentului, au fost tratați cu bivalirudină, un inhibitor direct și specific al trombinei, și apoi aceștia au fost repartizați aleatoriu într-un raport de 1:1 în brațul de tratament experimental sau standard.

Brațul experimental a primit o lună de tratament antiplachetar dublu cu aspirină plus inhibitor ticagrelor P2Y12, urmat de monoterapia cu ticagrelor timp de 23 de luni. Brațul standard de tratament a primit 12 luni de tratament antiplachetar dublu cu aspirină plus un inhibitor P2Y12 (clopidogrel pentru pacienții cu boală arterială coronariană stabilă, ticagrelor pentru cei cu sindrom coroniar acut) urmat de monoterapie cu aspirină timp de 12 luni.

Obiectivul primar al studiului era să urmărească rata mortalității și cea a infarctului miocardic non-fatal, după doi ani. Diagnosticarea infarctului miocardic a fost confirmată de un comitet central care a examinat electrocardiogramele (EKG) la externare, trei și 24 de luni. Obiectivul secundar a fost urmărirea ratei de sângerare moderată sau severă (gradul 3 sau 5 din scala Bleeding Academic Research Consortium) în decurs de doi ani.

După doi ani, obiectivul primar a fost atins la 304 (3,8%) pacienți din grupul cu monoterapie și 349 (4,4%) pacienți în grupul de tratament standard. Decesul a apărut la 224 (2,8%) pacienți din grupul cu monoterapie și 253 (3,2%) în lotul standard de tratament, iar rata infarctului miocardic non-fatal a fost de 1,0% față de 1,3%. Ratele de sângerare moderată sau severă au fost de 2,0%, comparativ cu 2,1%.

“Ticagrelor, în asociere cu aspirina timp de o lună, urmat doar de ticagrelor, nu a fost superior tratamentului antiplachetar dublu standard, pentru un an, urmat doar de aspirină pentru reducerea ratei mortalității sau a infarctului miocardic, în cei doi ani de la stenting” – Prof. Patrick Serruys, investigator principal, Imperial College din Londra.

Profesorul Serruys a menționat că studiul nu a fost conceput pentru a evalua inferioritatea, ceea ce înseamnă că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma dacă monoterapia este mai puțin eficace decât terapia dublă antiplachetară pe termen lung.

„Riscul monoterapiei, comparativ cu dubla terapie pe termen lung a fost de 0.75-1.01, ceea ce sugerează că monoterapia este relativ sigură” – Prof. Patrick Serruys.

 

Citește și: