#ESCCongress. O nouă definiție a infarctului miocardic. Există două tipuri, recunoscute în Clasificarea Internațională a Bolilor

  • Cardiologie



Pentru a scădea greșelile diagnostice și de tratament, a patra definiție universală a infarctului miocardic (IM) și introducerea injuriei (afectării) miocardice ca o condiție medicală separată au fost anunțate astăzi în cadrul ESC2018.

Infarctul miocardic este redefinit ca o injurie a miocardului și o insuficientă oxigenare a acestuia. Niveluri crescute ale troponinei sunt folosite ca markeri ai injuriei miocardului, iar pentru evaluarea lipsei oxigenării sunt folosite electrocardiograma și prezența anumitor simptome precum durere în piept, mâini, sau mandibulă, dispneea și oboseala.

abonare

Prezența solitară a injuriei miocardice este considerată o condiție separată ce poate fi întâlnită într-o gamă largă de situații: infecție, sepsis, boală de rinichi, operații pe cord și exercițiu fizic intens. Primul pas al tratamentului este îndreptat împotriva cauzei primare.

Infarctul miocardic include mai multe subtipuri care necesită un tratament diferit. De aceea un diagnostic corect este critic – tratamentul unui subtip poate fi contraindicat în altul. Pentru a ajuta clinicienii, în 2017 au fost introduse în ICD-10 (International Classification of Disease) coduri pentru diferitele subtipuri de IM. Un cod pentru injuria miocardică va fi introdus anul viitor.

Tipul 1 al infarctului miocardic are la bază același mecanism fiziopatologic. Fie ca este vorba de STEMI (infarct miocardic cu supra-denivelare de segment ST) sau NSTEMI (infarct miocardic fără supra-denivelare de segment ST) , este cauzat de ruptura unei plăci de aterom, ulcerare, eroziune sau disecție cu formare de tromb ducând la necroză miocitară. Tratamentul este reprezentat de antiagregante plachetare, cateterism cardiac cu montare de stent sau operație de bypass.

Tipul 2 este heterogen din punct de vedere al mecanismului fiziopatologic. Acesta este definit ca injurie miocitară cu necroză miocitară din cauza unei dezechilibru al necesarului și aportului de oxigen, fără modificări ale plăcii de aterom. Tratamentul în această cauză este specific cauzei subiacente (spasm coronar, disfuncție a endoteliului coronar, aritmii, anemii, insuficiență respiratorie, șoc, hipertensiune severă sau hipotensiune).

Documentul de consens poate fi accesat aici.

Citește mai multe: