#EsențialSănătatePublică. Boala Lyme ar putea fi tratată cu o terapie oncologică
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial în sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei COVID-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional. Accesează Esențial în sănătate publică de săptămâna aceasta.
Știrile săptămânii 24 – 30 iulie 2023:
O terapie oncologică, eficientă în tratamentul bolii Lyme
Celulele tumorale și bacteria Borrelia burgdorferi, care cauzează boala Lyme, folosesc mecanisme comune de proliferare. Inhibitorii de lactat dehidrogenaza (LDH) folosiți în tratamentul anumitor forme de cancer ar putea reprezenta o soluție terapeutică și pentru boala Lyme, conform unui studiu publicat în Pathogens.
Borrelia burgdorfery are un genom de dimensiuni reduse și are un metabolism restrictiv. Nu poate realiza fosforilare oxidativă și nu are căi de sinteză a carbohidraților, aminoacizilor și lipidelor. Singurul mecanism pentru producerea de energie este glicoliza (o serie de reacții chimice prin care se descompune glucoza).
În celulele canceroase, s-a observat o activitate intensă a glicolizei anaerobe comparativ cu celulele sănătoase. Glicoliza e dependentă de enzima LDH, iar studiile au demonstrat până acum că inhibarea LDH poate determina reducerea proliferării tumorale. În noul studiu, s-au analizat efectele inhibitorilor LDH folosiți în oncologie (ex. gossypol) asupra creșterii in vitro a B. burgdorferi. Cercetarea, susținută de CDC, va continua pe modele animale și ulterior ar putea fi testată și clinic.
Riscul de transmitere sexuală a HIV este aproape nul la persoanele cu viremie de sub 1000 copii/ml
Scopul terapiei antiretrovirale la cei cu infecție HIV este menținerea unor încărcături virale nedetectabile. Până acum, ghidurile specificau o valoare prag de 200 copii/ml.
Însă riscul de transmitere a HIV la cei cu încărcături virale de sub 1000 de copii/ml este aproape zero, conform unui nou studiu publicat în Lancet și prezentat la AIDS Society Conference on HIV Science.
Din 320 de cazuri analizate în timpul studiului, doar două au implicat transmiterea virusului de la un partener care avea valori sub pragul de 1000 de copii/ml. Este posibil ca aceste cazuri să fi fost afectate de încărcăturile virale care au crescut între momentul testării și transmitere. Rezultatele nu se aplică transmiterii HIV de la mamă la copil în timpul nașterii, sarcinii sau alăptării. Cu toate acestea, datele pot contribui la de-stigmatizarea infecției HIV și facilitarea aderenței la tratament a pacienților.
Persoanele infectate cu HIV care nu iau terapie antiretrovirală au încărcături virale între 30.0000 și 500.000 copii/ml.
Cum evoluează virusul gripal? O nouă teorie ar putea crește acuratețea predicțiilor despre variantele virale cu potențial epidemic
Virusul gripal dobândește constant mutații, motiv pentru care sunt necesare vaccinuri actualizate anual, țintind variantele aflate în circulație. Într-un studiu realizat la St. Jude Children’s Research Hospital este descrisă o nouă teorie care explică modul de evoluție al virusului gripal.
Conform teoriilor clasice, variantele virale dominante într-o populație sunt și cele mai bine adaptate (survival of the fittest). Însă modelul propus în Science arată că, de fapt, elementul cheie care dictează evoluția este accesibilitatea variantelor (survival of the accessible).
Mutațiile apar atunci când în cursul replicării genomului viral nucleotidele (unitățile de bază ale materialului genetic – ADN sau ARN) se modifică. În funcție de baza azotată pe care o conțin, nucleotidele sunt de 4 tipuri (A, T, G, C). În general, A (adenina) este înlocuită mai frecvent cu C (citozina) decât cu G (guanina), astfel încă numărul de modificări A-C sunt mai des întâlnite, iar variantele virale care supraviețuiesc vor avea aceste tipuri de mutații, deși poate sunt secvențe cu mutații A-G care rezultă în variante superioare din punct de vedere funcțional. Mutațiile mai accesibile sunt predominante într-o populație chiar dacă nu sunt cele mai avantajoase.
Acest concept a fost aplicat într-un model matematic prin care se poate evalua efectul mutațiilor asupra funcției proteinelor. Astfel, se pot face predicții despre cum ar putea evolua virusul pe baza accesibilității anumitor mutații. De asemenea, modelul a fost aplicat datelor istorice despre cum a evoluat virusul gripal pentru a crește acuratețea predicțiilor cu privire la variantele de interes pentru sănătatea publică.
Progresia infecției HIV spre SIDA ar putea fi redusă prin controlul microbiomului intestinal
Un studiu realizat la Universitatea Pittsburg arată că menținerea echilibrului microbiomului intestinal ar trebui să fie o țintă în tratamentul infecției HIV.
HIV acționează în organismul uman prin intermediul anumitor limfocite T pe care le folosește pentru a se replica. Până acum, tratamentul a avut ca obiectiv blocarea replicării virale. Însă noile date arată că pe lângă activarea imună sistemică și inflamație, este esențial să fie corectate tulburările care țin de microbiomul intestinal.
La câteva săptămâni de la infecție, virusul afectează majoritatea celulelor imune de la nivel intestinal, care ar avea rolul de barieră împotriva agenților patogeni. S-a observat că persoanele cu progresie rapidă a infecției HIV au dezechilibre ale florei intestinale.
Cercetarea preclinică s-a bazat pe studierea unor cazuri de infecție cu virusul imunodeficientei simiene (SIV, o formă de HIV care apare la maimuțe). La animale, virusul SIV nu cauzează același tip de leziuni intestinale care apar la oameni și acestea nu fac forme cronice de boală sau SIDA. Rezultatele arată că disfuncția intestinală este principalul determinat al inflamației sistemice și progresiei bolii. Autorii studiului, de origine română, au explicat că aceste date indică nevoia urgentă de a dezvolta terapii pentru menținerea integrității barierei intestinale pentru prevenția comorbidităților infecției HIV. Astfel, ar putea fi testate inclusiv suplimente alimentare de tipul probioticelor și transplantul de microbiom în tratamentul HIV.
CDC: Alergia la carne roșie transmisă de căpușe afectează aproape jumătate de milion de americani
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) raportează că, între 2010 și 2022, au fost identificate peste 110.000 de cazuri suspecte de sindrom alfa-gal (AGS), o formă rară de alergie determinată de mușcătura de căpușe. Cu toate acestea, deoarece diagnosticul sindromului alfa-gal necesită un test de diagnostic pozitiv și un examen clinic, iar unele persoane cu sindrom alfa-gal nu pot fi testate, se estimează că până la 450.000 de persoane ar fi putut fi afectate de această afecțiune în Statele Unite. Noile rapoarte publicate de CDC susțin importanța inițierii monitorizării pentru AGS, a creșterii informării personalului medical cu privire la acest sindrom și suplimentarea măsurilor de sănătate publică în zonele aflate la risc.
Sindromul se caracterizează prin erupții cutanate însoțite de mâncărime, greață sau vărsături, indigestie, diaree, tuse, dificultăți de respirație, scădere a tensiunii arteriale, umflare a buzelor, amețeli, leșin sau dureri severe de stomac. Simptomele apar de obicei la două până la șase ore după consumarea alimentelor sau expunerea la produse care conțin alfa-gal, cum ar fi medicamentele acoperite cu gelatină.
Simptomele pot fi ușoare sau chiar amenințătoare de viață, în anumite cazuri poate să apară șocul anafilactic. Conform CDC, în SUA există un nivel scăzut de informare cu privire la acest sindrom în rândul personalului medical. Agenția recomandă cetățenilor să evite zonele unde pot fi găsite căpușe, să meargă pe trasee marcate și să trateze îmbrăcămintea și echipamentele de drumeții cu insecticide speciale.