#EsențialSănătatePublică. Hipertensiunea arterială, mai frecvent diagnosticată după COVID-19 decât după gripă
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial în sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei COVID-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional.
Accesează pagina Esențial în sănătate publică.
Știrile săptămânii 21 – 28 august 2023:
Hipertensiunea arterială, mai frecvent diagnosticată după COVID-19 decât după gripă
În urma infecției COVID-19, multe persoane sunt la risc de a fi diagnosticate cu hipertensiune arterială, ceea ce ar putea deveni o problemă de sănătate publică importantă, contribuind la povara bolilor cardiovasculare.
Există o asociere semnificativă între infecția cu SARS-CoV-2 și declanșarea hipertensiunii arteriale, conform unui nou studiu care a inclus peste 45.000 de participanți. Persoanele care au trecut prin COVID-19, însă fără istoric de HTA, au avut un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială persistentă, comparativ cu persoanele infectate cu virusul gripal. Rezultatele sunt publicate în Hypertension, un jurnal American Heart Association.
În studiul observațional, retrospectiv, au fost analizate dosarele electronice dintr-un sistem medical din New York, având o populație diversă din punct de vedere rasial și etnic.
21% dintre persoanele spitalizate cu COVID-19 și 11% dintre cei care nu au fost spitalizați pentru COVID-19 au dezvoltat hipertensiune arterială, comparativ cu 16% dintre persoanele spitalizate cu gripă și 4% dintre cei care nu au fost spitalizați pentru gripă. De asemenea, persoanele infectate cu SARS-CoV-2 care aveau peste 40 de ani, bărbații, adulții de culoare sau cei cu afecțiuni preexistente, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică, boala coronariană sau boala renală cronică, au avut un risc crescut de a dezvolta hipertensiune arterială.
#ESCCongress2023. Prevenția endocarditei infecțioase ar trebui să fie o prioritate pentru pacienții cu boli cardiovasculare
Noile ghiduri ale Societății Europene de Cardiologie au fost publicate în cadrul Congresului European desfășurat anul acesta la Amsterdam. O temă importantă a fost prevenția endocarditei infecțioase, având în vedere mortalitatea crescută la nivel global determinată de această afecțiune. Pacienții cu afecțiuni cardiace, precum boala cardiacă valvulară și bolile cardiace congenitale sau cei care au pacemaker ar trebui să urmeze programe stricte de igienă, inclusiv igienă dentară pentru prevenția infecțiilor streptococice
Cei cu cel mai mare risc sunt supraviețuitorii episoadelor anterioare de endocardită infecțioasă și pacienții cu valve cardiace protetice, boli cardiace congenitale sau dispozitiv de asistență ventriculară stângă. La acești pacienți, antibioticele profilactice sunt recomandate înainte de procedurile orale sau dentare. Pacienții cu risc intermediar sunt cei cu stimulatoare cardiace, boală cardiacă valvulară severă, anomalii congenitale valvulare și cardiomiopatie hipertrofică. La acești pacienți, necesitatea profilaxiei cu antibiotice înaintea procedurilor dentare trebuie evaluată individual.
Conform noului document, rezistența la antibiotice a streptococilor de la nivelul cavității bucale este o problemă importantă în prezent. Atunci când igiena este defectuoasă sau dacă există intervenții la nivelul cavității bucale, streptococii pot pătrunde în fluxul sangvin. Autorii ghidului recomandă măsuri sporite de igienă cum este spălarea pe dinți de două ori pe zi, curățarea profesională a dinților de două ori pe an, tratarea episoadelor de febră, igiena pielii și a infecțiilor cutanate.
Mortalitatea rămâne crescută în rândul persoanelor infectate cu hepatita C, în ciuda tratamentelor curative
Persoanele care au trecut prin infecția cu virusul hepatitic C au un risc de până la 14 ori mai mare de deces comparativ cu populația generală. Într-un studiu publicat recent în BMJ au fost analizate ratele de mortalitate după vindecarea de hepatita C în perioada introducerii antiviralelor interferon-free.
Datele au fost colectate de la peste 21.000 de adulți din Canada, Scoția și Anglia, declarați vindecați în perioada 2014-2019. 7% dintre participanți au murit pe parcursul studiului, principalele cauze fiind cele legate de abuzul de substanțe, insuficiența hepatică și cancerul hepatic. Concluzia studiului a fost că ratele de deces erau de 3 până la 14 ori mai mari la cei care au trecut prin infecția cu virusul hepatitic C.
Rezultatele indică nevoia de a controla factorii de risc în urma vindecării hepatitei C pentru a maximiza valoarea adusă de noile antivirale.
Tratamentele interferon-free au transformat managementul clinic pentru infecția cu virusul hepatitei C. Noile regimuri terapeutice sunt mai scurte, tolerabile și duc la vindecare pentru 95% dintre pacienți. Prin urmare, numărul persoanelor care au fost tratate cu succes pentru VHC a crescut semnificativ de când aceste noi tratamente au devenit disponibile în 2014.
De ce anumite populații sunt afectate mai grav de infecția cu SARS-Cov-2? Noi date despre factorii genetici și infecția cu Citomegalovirus
În cursul pandemiei COVID-19, virusul SARS-CoV-2 a determinat manifestări clinice diverse, de la infecție asimptomatică la forme severe de boală. Infecția latentă cu Citomegalovirus și factori genetici individuali determină diferențele observate la nivel populațional cu privire la răspunsul la SARS-CoV-2, conform unui studiu publicat în Nature.
Studiul, condus de Universite Paris Cite, a pornit de la secvențierea ARN single cell pentru testarea celulelor sangvine provenite de la populații diverse. Au fost incluși 222 de participanți sănătoși din Africa Centrală, Europa de Vest și Asia de Est
Au fost identificate 900 de gene care răspund diferit la SARS-CoV-2. Variațiile sunt determinate de compoziția celulelor sangvine, proporția fiecărui tip de celulă diferă de la o populație la alta. Compoziția celulelor sangvine poate să fie influențată de factori de mediu, cum ar fi expunerea la Citomegalovirus, care variază semnificativ între diverse populații. Astfel, infecțiile latente cu Citomegalovirus vor influența răspunsul imun celular la SARS-CoV-2.
De asemenea, sunt descrise corelații între moștenirea genetică și influențele actuale de mediu. Genele umane arhaice contribuie la răspunsul imun la SARS-Cov-2. Gene cunoscute de la populația Neanderthal, conservate atât la europeni, cât și la cei din Asia de Est sunt implicate în combaterea infecțiilor virale. Au fost comparate 1200 de gene provenite din genomul Neanderthal și s-au descoperit zeci de variante cu impact asupra mecanismelor antivirale, variante care au rezultat din combinarea genelor Neanderthal cu cele ale omului modern.
O astfel de cercetare contribuie la înțelegerea cauzelor moleculare ale diferitelor forme de infecție cu SARS-COV-2, ceea ce ar putea contribui la dezvoltarea de strategii precise pentru identificarea persoanelor la risc înalt și dezvoltarea de noi tratamente țintite.
Persoanele la risc de a face o formă simptomatică de infecție gripală ar putea fi depistate precoce printr-o nouă metodă care evaluează celulele imune
Detectarea profilului celulelor imune prezente cu luni înainte de infecția cu virusul gripal arată dacă un individ va dezvolta simptome, cu o acuratețe mai mare decât metodele actuale care se bazează în principal pe nivelurile de anticorpi. Studiul a constatat că anumite celule imune au fost asociate cu o protecție sporită, în timp ce alte celule imune au fost asociate cu o susceptibilitate crescută la dezvoltarea simptomelor, conform unui studiu realizat la St. Jude Children’s Research Hospital.
S-a descoperit că un set mai divers din punct de vedere funcțional de celule imune a fost corelat cu o protecție sporită împotriva simptomelor gripei. În cadrul studiului s-au comparat celulele imune prezente în sângele pacienților care au avut simptome de infecție gripală, cu cei care au fost asimptomatici sau neinfectați. Rezultatele au arătat tipuri foarte diferite de celule imune în cele două grupuri. Cei fără simptome au avut un set mai divers din punct de vedere funcțional de celule, cu memorie imunologică. Dimpotrivă, cei cu simptome au prezentat un profil particular de celule imune inflamatorii, asociate cu răspunsuri non-specifice, pe termen scurt.
De asemenea, studiul a arătat că cei vaccinați pentru gripă au avut un nivel crescut al celulelor imune protectoare. Cei nevaccinați și fără simptome aveau un set de celule imune care imitau funcțiile celulelor protectoare din populația vaccinată. Acest lucru poate explica de ce unii oameni sunt mai puțin afectați de gripă, chiar și atunci când nu sunt vaccinați. Cu toate acestea, autorii atrag atenția că vaccinarea este metoda optimă de a evita simptomele.
Până acum, susceptibilitatea la gripă era evaluată prin tipul de anticorpi detectați în sânge. Cu toate acestea, evaluarea profilului celulelor imune (ex. nivelul de celule T helper), alături de datele serologice, are o valoare predictivă mult mai bună. Deși în prezent metoda e folosită doar în scop de cercetare, studiul demonstrează potențialul translatării în practica medicală pentru identificarea persoanelor la risc, precum și pentru îmbunătățirea strategiilor de sănătate publică.