Infecțiile noi cu HPV pot apărea pe tot parcursul vieții adulte: vaccinarea rămâne importantă și după 27 de ani
Un studiu publicat în International Journal of Infectious Diseases arată că infecțiile noi cu virusul papiloma uman (HPV) continuă să apară de-a lungul vieții adulte, nu doar în rândul femeilor tinere. Analiza, realizată pe baza unei rețele federate de date medicale electronice din Statele Unite, a inclus peste 305.000 de femei nevaccinate împotriva HPV, cu vârsta de cel puțin 27 de ani, care avuseseră anterior un test HPV negativ. Rezultatele indică faptul că, în decurs de cinci ani, 10,3% dintre femeile incluse în cohortă au avut o infecție HPV incidentă.
Datele sunt relevante în contextul în care vaccinarea HPV este recomandată de rutină la adolescenți și prin recuperare până la vârsta de 26 de ani, în timp ce pentru adulții între 27 și 45 de ani, în SUA, recomandarea este bazată pe decizie clinică partajată între pacient și medic. Această abordare reflectă faptul că beneficiul vaccinării la nivel populațional este considerat mai redus după vârsta de 26 de ani, deoarece multe persoane au fost deja expuse la HPV. Totuși, noul studiu sugerează că riscul de infecție nu dispare odată cu trecerea de pragul tinereții, iar un procent semnificativ de femei adulte continuă să dobândească infecții noi.
Studiul a utilizat date din TriNetX Dataworks-USA, o rețea de organizații medicale care pune la dispoziție informații clinice deidentificate din dosare electronice de sănătate. Au fost incluse femei de cel puțin 27 de ani, cu cel puțin un an de date medicale anterioare și cu un test HPV negativ documentat. Au fost excluse persoanele cu antecedente de vaccinare HPV, cu test HPV pozitiv în anul anterior includerii sau fără test HPV în perioada de urmărire. Participantele au fost urmărite până la cinci ani, iar infecția HPV incidentă a fost definită printr-un test HPV pozitiv sau prin coduri diagnostice specifice.
Rezultatele arată o distribuție interesantă în funcție de vârstă. Cea mai mare incidență cumulativă la cinci ani a fost observată la femeile de 27–29 de ani, unde procentul a ajuns la 21,1%. Ulterior, incidența a scăzut progresiv până la grupa de vârstă 55–59 de ani, unde a fost de 6,7%. După această etapă, însă, incidența a început să crească din nou: 10% la femeile de 60–64 de ani, 11,7% la cele de 65–69 de ani și 15,9% la femeile de peste 70 de ani. Acest model sugerează că dinamica infecțiilor HPV la vârste adulte poate fi mai complexă decât se presupunea anterior.
Autorii discută mai multe explicații posibile pentru creșterea observată la vârste mai înaintate. Pe de o parte, poate fi vorba despre noi expuneri asociate schimbărilor în viața personală, inclusiv noi parteneriate sexuale după divorț, văduvie sau alte tranziții de viață. Pe de altă parte, este posibil ca unele cazuri să reflecte reactivarea unei infecții latente, anterior nedetectabile, în contextul modificărilor imunitare asociate îmbătrânirii sau tranziției menopauzale. Studiul nu poate distinge perfect între o infecție cu adevărat nouă și reactivarea virală, dar rezultatele indică apariția unui test HPV pozitiv după o perioadă documentată de negativitate.
Analiza a evidențiat și diferențe importante între grupuri populaționale. Incidența cumulativă la cinci ani a fost mai mare la femeile de culoare, ajungând la 13,3%, comparativ cu 9,7% la femeile albe. De asemenea, incidența a fost mai ridicată la femeile hispanice, de 11,5%, față de 10% la femeile non-hispanice. În subanaliza care a inclus date medicale electronice legate de informații din asigurări, incidența a fost deosebit de mare în rândul femeilor înscrise în Medicaid, ajungând la 21,6%. Aceste date susțin importanța abordării inegalităților sociale și de acces în prevenția infecțiilor HPV și a bolilor asociate.
HPV este una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală și este implicat în apariția mai multor tipuri de cancer, inclusiv cancerul de col uterin, dar și cancere anale, vulvare, vaginale, peniene și unele cancere orofaringiene. Infecția este adesea tranzitorie, însă anumite tulpini cu risc oncogenic pot persista și pot determina leziuni precanceroase sau cancere invazive. Din acest motiv, strategiile de prevenție includ atât vaccinarea HPV, cât și screeningul cervical prin test Babeș-Papanicolau și/sau test HPV, în funcție de recomandările naționale.
Un mesaj important al studiului este că vârsta, de una singură, nu reflectă întotdeauna riscul individual. Autorii subliniază că activitatea sexuală și expunerea la parteneri noi sunt factori mai relevanți pentru dobândirea HPV decât simpla apartenență la o categorie de vârstă. În practică, acest lucru susține nevoia unor discuții individualizate între medic și pacient, mai ales pentru adulții nevaccinați care ar putea beneficia de protecție împotriva unor tipuri HPV incluse în vaccin.
Rezultatele au implicații și pentru politicile de sănătate publică. Recomandările actuale pentru vaccinarea adulților se bazează adesea pe estimări ale beneficiului populațional, dar studiul arată că există subgrupuri la care riscul de infecție rămâne relevant și după 27 de ani. O comunicare mai bună despre HPV la vârsta adultă ar putea contribui la creșterea gradului de conștientizare și la reducerea percepției că prevenția HPV este importantă doar în adolescență sau la începutul vieții sexuale.
Totuși, studiul are și limitări. Fiind bazat pe date observaționale din dosare electronice, pot exista infecții sau vaccinări neînregistrate, dacă acestea au avut loc în afara rețelei analizate. De asemenea, populația inclusă a fost formată din femei care au avut acces la testare HPV, ceea ce poate limita generalizarea rezultatelor. În plus, așa cum menționează autorii, nu se poate diferenția complet între infecțiile noi și reactivarea unor infecții latente.
În ciuda acestor limitări, analiza oferă una dintre cele mai ample imagini asupra incidenței HPV la femeile adulte nevaccinate. Rezultatele sugerează că prevenția HPV trebuie privită ca parte a unui continuum de sănătate pe parcursul vieții, nu ca o intervenție relevantă exclusiv pentru adolescenți și adulți tineri. Pentru clinicieni, studiul poate susține discuții mai frecvente despre vaccinare, screening și risc individual. Pentru pacienți, mesajul este că protecția împotriva HPV rămâne o temă relevantă și la vârsta adultă, mai ales în contextul schimbărilor de viață și al riscului persistent de expunere.