INFOGRAFIC. Fibroza pulmonară idiopatică – accesul la tratamentul modern
Din momentul diagnosticului, un pacient cu fibroză pulmonară idiopatică (FPI) supraviețuiește în medie 2-3 ani.
Cel mai frecvent, acest lucru se datorează diagnosticului greșit, fapt întâlnit din cauza asemănării simptomelor FPI cu cele ale altor boli respiratorii (ex. boala pulmonară obstructivă cronică – BPOC – , astmul sau insuficiența cardiacă congestivă).
Un alt factor important care stă la baza acestei rate de supraviețuire foarte reduse este netratarea pacienților. Odată ce diagnosticul a fost pus, mulți bolnavi fie rămân netratați, fie nu au acces la tratamentul corespunzător.
În urma unui sondaj realizat anul trecut s-a demonstrat faptul că mai bine de 40% dintre pacienți nu primesc niciun fel de tratament. În plus, aproape 54% dintre bolnavii de FPI nu au acces la tratament care să conțină un medicament antifibrotic aprobat (nintedanib sau pirfenidonă).
Printre principalele tratamente puse la dispoziție pacienților se numără terapiile antifibrotice (cele care utilizează nintedanib și pirfenidonă), tratamentul pe bază de oxigen (prescris în nenumărate boli pulmonare), supervizarea tusei precum și reabilitarea pulmonară. Aceasta din urmă include efectuarea unor exerciții speciale sau a unor tehnici de respirație.
În momentul de față, în Uniunea Europeană sunt aprobate numai două medicamente antifibrotice – nintedanib și pirfenidonă. Acestea reduc semnificativ declinul funcției pulmonare.
Citește și:
- INFOGRAFIC. Fibroza pulmonară idiopatică – când fiecare respirație este o provocare
- INFOGRAFIC. Investigațiile necesare pentru diagnosticarea corespunzătoare a fibrozei pulmonare idiopatice
- INFOGRAFIC. 52% dintre pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică percep tusea drept un simptom rușinos, pe care nu îl pot controla