Obezitatea din copilărie sau adolescență accelerează îmbătrânirea biologică cu până la 5 ani

Prevenție

Dr. Bianca Cucoș
18 iulie 2025
Citit de 40 ori.

Deși obezitatea este cunoscută pentru legătura sa cu afecțiuni cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare și afecțiunile hepatice, un nou studiu publicat în JAMA sugerează un impact și mai profund: obezitatea ar putea accelera procesul biologic al îmbătrânirii.

Într-un studiu remarcabil condus de dr. Paulina Correa-Burrows, cercetătorii au analizat un grup de adulți chilieni cu vârste între 28 și 31 de ani și au descoperit că cei cu obezitate de lungă durată prezentau semne biologice de îmbătrânire care depășeau cu mult vârsta lor cronologică. Bazându-se pe datele din Santiago Longitudinal Study, echipa a analizat modul în care obezitatea persistentă, începând din adolescență sau chiar din copilărie, poate accelera îmbătrânirea biologică cu mai mulți ani până la vârsta de doar 30 de ani.

Aceste rezultate accentuează urgența abordării obezității nu doar ca tulburare metabolică, ci și ca un factor esențial care modifică ritmul biologic al organismului, cu implicații semnificative pentru sănătatea publică, îmbătrânirea populației și sustenabilitatea sistemelor de sănătate.

Efectele persistente ale obezității din copilărie până la maturitate

Studiul a inclus 205 adulți (vârsta medie: 29 de ani) împărțiți în trei grupuri în funcție de istoricul indicelui de masă corporală (IMC):

un grup cu IMC sănătos pe tot parcursul vieții,
un grup cu obezitate persistentă din adolescență (durată medie: 12,9 ani),
și un grup cu obezitate încă din copilărie (durată medie: 26,6 ani).

Când cercetătorii au măsurat vârsta biologică folosind ”ceasuri epigenetice” bazate pe metilarea ADN (Horvath și GrimAge), au constatat o diferență clară între grupuri. Cei cu IMC sănătos prezentau o scădere a vârstei biologice față de cea cronologică. În schimb, persoanele cu obezitate de lungă durată prezentau o creștere a vârstei biologice cuprinsă între 2 și 5 ani. În unele cazuri, diferența dintre vârsta cronologică și cea biologică a ajuns până la 48%.

Un alt marker esențial, lungimea telomerelor leucocitare (LTL), indicator al îmbătrânirii celulare, a urmat același tipar: grupul cu IMC sănătos avea telomere mai lungi, în timp ce celelalte două grupuri prezentau telomere semnificativ mai scurți – semn al îmbătrânirii accelerate.

Dincolo de metilarea ADN și de lungimea telomerelor, cercetătorii au analizat și alți markeri fiziologici și biochimici. Persoanele cu obezitate pe termen lung aveau circumferință abdominală crescută, tensiune arterială ridicată și rezistență la insulină. Nivelurile de proteina C reactivă ultrasensibilă (hs-CRP) și interleukina-6 (IL-6), ambii markeri ai inflamației cronice, erau semnificativ mai mari. De asemenea, s-au înregistrat valori ridicate ale unor hormoni metabolici de stres, precum FGF-21.

Toate acestea indică un dezechilibru sistemic care afectează multiple procese asociate cu îmbătrânirea biologică. În plus, participanții cu obezitate persistentă, mai ales cei cu debut precoce, au înregistrat scoruri mai mari ale markerilor asociați cu riscului crescut de steatohepatită metabolică (MASLD), o afecțiune din ce în ce mai asociată cu îmbătrânirea accelerată.

Regândirea procesului de îmbătrânire

Într-un comentariu editorial care însoțește studiul, dr. Antonello Lorenzini plasează aceste constatări într-un context mai larg: încetinește restricția calorică îmbătrânirea sau, din contră, excesul ponderal o accelerează?

Deși restricția calorică este cunoscută de zeci de ani pentru efectele sale de prelungire a duratei de viață la animale, de la drojdii la maimuțe, studiile controlate pe oameni sunt dificil de realizat. Totuși, ceea ce oferă acest studiu este o perspectivă rară bazată pe date umane: faptul că alimentația excesivă și obezitatea cronică pot accelera efectiv procesul de îmbătrânire biologică, probabil prin dezechilibre hormonale și stres metabolic cronic.

Dr. Lorenzini sugerează că este timpul să schimbăm discursul. În loc să prezentăm restricția calorică drept o soluție incomodă pentru longevitate, ar trebui să promovăm prevenirea aportului caloric excesiv și evitarea obezității persistente ca mijloace esențiale pentru încetinirea îmbătrânirii.

Un semnal de alarmă pentru sănătatea publică

Dacă obezitatea poate adăuga biologic 5 ani înainte de vârsta de 30, atunci trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva populațiile noastre îmbătrânesc mai repede decât indică statisticile cronologice? Cu aproape un miliard de persoane preconizate să sufere de obezitate până în 2030, este posibil să asistăm la o schimbare demografică în care vârsta reală a organismului depășește vârsta din acte.

Consecințele sunt semnificative: debutul precoce al bolilor asociate vârstei, creșterea costurilor în sănătate, reducerea productivității și presiuni crescute asupra sistemelor de asistență socială. În plus, se redefinește conceptul de îmbătrânire sănătoasă, ca fiind nu doar absența bolilor, ci menținerea tinereții biologice cât mai mult timp.

Rezultatele subliniază și importanța prevenției. Combaterea obezității încă din copilărie sau adolescență ar putea reprezenta o strategie eficientă nu doar pentru prevenirea bolilor, ci și pentru încetinirea procesului de îmbătrânire.

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este că îmbătrânirea nu este doar determinată genetic, ci poate fi influențată semnificativ de stilul de viață. Soluția nu constă în diete extreme sau în înfometare, ci în evitarea supraalimentării cronice, în promovarea unei alimentații echilibrate, în activitate fizică regulată și în reducerea stresului metabolic și psihologic.

Acesta nu este doar un mesaj pentru indivizi, ci un apel către autorități, campanii educaționale și politici publice care să transforme aceste dovezi științifice în schimbări reale.

Într-o lume în care ceasul îmbătrânirii nu mai este fix, alegerile făcute devreme în ceea ce privește alimentația, mișcarea și stilul de viață pot determina nu doar cât trăim, ci cât de bine trăim.

Citește și