STUDIU. Osimertinib crește supraviețuirea generală în linia I de tratament pentru cancerul pulmonar non-microcelular EGFR+
Noi date din studiul de fază III FLAURA confirmă eficacitatea tratamentului cu osimertinib (Tagrisso) în cancerul pulmonar non-microcelular, EGFR pozitiv ca tratament de primă linie. Medicamentul crește semnificativ supraviețuirea generală (OS – overall survival) comparativ cu inhibitorii de tirozin kinază de generația I.
În 2017, rezultatele studiului FLAURA indicau atingerea obiectivului primar – ameliorarea supraviețuirii fără progresie a bolii (PFS). Datele au stat la baza aprobării în anul următor a medicamentului în SUA și în Uniunea Europeană, ca tratament de primă linie. Supraviețuirea generală (overall survivial = OS) a reprezentat un obiectiv secundar al studiului FLAURA.
Tratamentul cu osimertinib a demonstrat valori semnificative statistic privitoare la supraviețuirea generală, rezultate care au fost asociate cu beneficii clinice. AstraZeneca va prezenta în următoarea perioadă rezultatele complete.
„Tagrisso demonstrează date fără precedent în ceea ce privește supraviețuirea generală, chiar și față de inhibitorii EGFR care au reprezentat până acum tratamentul standard. De aceea, considerăm că rezultatele reprezintă o nouă confirmare a medicamentului ca tratament de elecție în linia I” – Dr. Jose Baselga, Directorul Diviziei de Oncologie din cadrul AstaZeneca
FLAURA este un studiu dublu-orb, de fază III care a inclus 556 de pacienți cu NSCLC local avansat sau metastatic, care nu au mai primit anterior tratament. Pacienții prezentau mutații EGFR de tipul deleții la nivelul exonului 19 sau L858R confirmate. Aceștia au fost randomizați pentru a primi fie osimertinib fie un alt inhibitor TK – erlotinib sau geftinib. Ultima analiză a studiului indică:
- Rata de supraviețuire fără progresie a bolii a fost de 18,9 luni comparativ cu 10,2 luni în cazul pacienților care au primit tratamentul standard
- Tratamentul cu osimertinib a determinat o reducere a riscului de progresie a bolii cu 54% față de tratamentul standard
- Progresia bolii la nivelul sistemului nervos central s-a înregistrat la doar 6% dintre cei care au primit osimertinib, comparativ cu 15% în cazul celor care au primit erlotinib sau geftinib
- Rata medie a răspunsului a fost de 17.6 luni în cazul osimertinib și de doar 9,6 luni pentru ceilalți inhibitori TK
- În cazul pacienților care au primit tratamentul standard, 44,8% au înregistrat reacții adverse de grad înalt comparativ cu 33,7% în grupul care a primit osimertinib
Cum funcționează osimertinib?
Identificarea mutațiilor driver în cancerul pulmonar a reprezentat o etapă importantă pentru medicina de precizie în oncologie. Între 10% și 35% dintre pacienții cu NSCLC prezintă mutații la nivelul genei EGFR.
În mod normal, gena EGFR codifică o proteină care funcționează drept receptor la nivelul membranei celulare, receptorul factorului de creştere epidermal (epidermal growth factor receptor). Există cel puțin 7 tipuri de liganzi pentru EGFR. Prin legarea acestora de receptor se declanșează căi de semnalizare implicate în creșterea și diviziunea celulară.
Există mutații la nivelul genei EGFR care pot determina ca receptorul să fie constant activat chiar și când nu se leagă de o altă proteină, ceea ce determină transmiterea continuă de semnale pentru proliferare, și se traduce prin dezvoltarea tumorală. Mutațiile genei EGFR apar mai frecvent în adenocarcinomul pulmonar, un tip de NSCLC. Cele mai frecvente mutații implică modificări ale unor regiuni specifice ale genei EGFR (la nivelul exonului 19 sau exonului 21).
Inhibitorii tirozin kinazici de generația I precum erlotinib și geftinib au demonstrat rezultate favorabile, însă în peste 60% dintre cazuri, după un an apare rezistența din cauza unor mutații dobândite. Osimertinib este un inhibitor de tirozin kinaze (TKI) de generația a III care și-a demonstrat eficiența în depășirea acestui fenomen de rezistență, prin țintirea mutației EGFR T790M.
Aproximativ 25% dintre pacienții cu mutații EGFR prezintă și metastaze cerebrale la momentul diagnosticului, iar la doi ani de la diagnostic procentul crește până la 40%. Prezența metastazelor reduce rata de supraviețuire la mai puțin de 8 luni. Osimertininb a demonstrat răspunsuri clinice favorabile și în cazul metastazelor cerebrale.
Citește și:
- Osimertinib, tratament aprobat în Uniunea Europeană pentru cancerul pulmonar non-microcelular avansat cu mutație EGFR
- #ESMO17: Tagrisso, noul standard în tratarea cancerului pulmonar non-microcelular, EGFR-pozitiv