În ciuda progresului fără precedent în domeniul oncologic din ultimul deceniu, cancerul reprezintă în continuare o problemă majoră pentru sănătatea publică. În România, diagnosticul de cancer este asociat cu o povară economică majoră nu doar la nivel individual, ci și la nivelul societății, deoarece 1 din 2 persoane diagnosticate cu cancer sunt de vârstă activă (sub 65 de ani), comparativ cu 1 din 3 persoane în statele din Vestul Europei. Aceasta este doar una dintre concluziile studiilor și simulărilor asupra poverii socio-economice a cancerului, efectuate în ultimii ani de Academia de Studii Economice București și partenerii săi, al căror rezumat a fost prezentat în cadrul evenimentului „Finanțarea controlului cancerului: provocări și strategii”, organizat de Centrul pentru Inovație în Medicină și MSD România (iunie 2022).
Mai mult, calculând o medie, o persoană scoate din buzunar aproximativ 10 mii de RON în primul an de la diagnosticul oncologic.
„Deși pacientul cu cancer din România beneficiază de un sistem de sănătate foarte bun din punct de vedere legislativ, care acoperă foarte multe cheltuieli, povara socio-economică individuală este foarte mare, pe de o parte mă refer la cheltuielile din buzunar, mult mai mari decât ar trebui să fie, din cauza unei slabe accesibilități la serviciile de diagnostic și tratament, mai ales din perspectiva timpului, dar și din perspectiva poverii psiho-sociale. (…) Pacientul ajunge să plătească atât nu pentru că nu i-ar fi decontate de stat investigațiile sau nu ar avea dreptul la ele, ci pentru că, dacă ar fi acoperite de stat, pacientul ar pierde timp care ar putea face diferența dintre viață și moarte. Se adaugă și alte probleme, de cazare, transport, pentru că centrele de specialitate se află doar în anumite regiuni, și așa mai departe. (…) România are mari lipsuri în implementarea legislativă și în a oferi un traseu al pacientului în timpi optimi, eficient”, a explicat Conf. Clara Volintiru, unul dintre autorii studiilor, în cadrul evenimentului.
Impactul microeconomic, la nivelul pacientului
- 1 din 3 români activi în piața muncii au o situație economică instabilă și s-ar confrunta cu sărăcia severă în cazul unui diagnostic oncologic. Deși statul permite plata integrală a salariului în timpul unui concediu medical ca urmare a diagnosticului de cancer, anumite categorii de muncitori rămân deosebit de vulnerabili deoarece: sunt liber profesioniști, sunt lucrători cu ziua, lucrează în agricultură, sezonier, lucrează fără contract etc.
- Doar 40% dintre români au declarat că au economii financiare, iar dintre aceștia, peste 83% au economii în valoare de mai puțin de 10 mii de RON (conform unui sondaj IRES din 2020).
- 9 din 10 români sunt financiar vulnerabili în cazul unui diagnostic de cancer.
Însă nu doar pacienții sunt vulnerabili socio-economic în urma diagnosticului de cancer, ci și aparținătorii și familia acestora – la nivel global, 1 din 3 persoane au declarat că veniturile s-au diminuat considerabil ca urmare a diagnosticului de cancer al unei persoane pe care au trebuit să o îngrijească.
Impactul mezo și macro – economic
Cu peste 100 de mii de noi cazuri diagnosticate anual în România, aproape un sfert de milion de persoane sunt afectate direct sau indirect de cancer, anual. Dacă fiecare aparținător al unui pacient cu cancer își ia doar o zi pe săptămână liber de la locul de muncă, pe durata a 6 luni, pierderea totală în contribuția economică la nivelul societății, este de peste 530 de milioane de euro. Astfel, pierderea cumulată a productivității în România a pacienților și aparținătorilor cu cancer a atins o valoare anuală de 3% din PIB.
Conform unei simulări efectuate de ASE, impactul negativ total anual, asociat prevalenței cancerului în România, este de nu mai puțin de 3,4 miliarde de euro în primul an după diagnostic.
„Într-un ansamblu de factori, avem de a face cu o decimare a populației de vârstă activă din România. Acest lucru este foarte grav, dincolo de considerentul uman și etic, deoarece avem o țară care se bazează pe factorul de producție uman (…). Deși evoluțiile privind tratamentul sunt spectaculoase, statisticile internaționale ne arată că prevalența cancerului va crește cu 20% în următorii 10 ani, ceea ce arată nevoia iminentă de măsuri. (…) Cu cât acționăm mai rapid, cu atât avem șansa de a reduce mai mult povara cancerului”, a mai spus Conf. Clara Volintiru.
Recomandări
La momentul prezentării statisticilor, în iunie 2022, principala recomandare la nivel național era de a avea un Plan Național de Combatere a Cancerului, aliniat cu Planul European și Misiunea pentru Cancer, care să adreseze povara bolii pe întreg traseul: prevenție, screening, diagnostic și tratament, calitatea vieții. Câteva luni mai târziu, Legea Planului Național de Cancer a fost promulgată de Președintele României (2 noiembrie). Vedem acum că PNPCC este aliniat cu recomandările formulate de experții ASE și ai INOMED, printre care:
- Implementarea unui traseu al pacientului standardizat, care definește cadrul de timp necesar între fiecare procedură, pornind de la primele simptome și continuând până la tratament
- Implementarea medicinei personalizate, aliniind practica din România cu cele internaționale, conform celor mai recente ghiduri, precum și înființarea tumor boards pentru managementul multidisciplinar al pacientului
- Operaționalizarea registrelor oncologice, precum și a dosarului electronic al pacientului
- Accentuarea componentei de prevenție prin țintirea factorilor de risc cunoscuți, știind că prin schimbarea stilului de viață, și alte măsuri care țin de individ, ar putea fi prevenite aproximativ 40% din cancere
- Stimularea studiilor clinice în România
- Crearea unui Fond de Inovație în Sănătate și reducerea timpilor de acces la medicamentele inovative. Și așa mai departe – lista poate continua.