Un scor genetic ar putea identifica adulții cu risc crescut de diabet de tip 1 înainte de apariția simptomelor
Diabetul de tip 1 este adesea perceput ca o afecțiune care apare brusc, fără avertisment, mai ales la copii și tineri. În realitate, boala evoluează silențios cu mult timp înainte de diagnostic, într-o etapă presimptomatică în care sistemul imunitar începe să atace celulele beta pancreatice, fără ca persoana afectată să aibă semne clinice evidente. Această perioadă „invizibilă” reprezintă o oportunitate pentru intervenție, una care, până recent, era dificil de valorificat în absența unor instrumente eficiente de screening.
Un studiu publicat în The Lancet Diabetes & Endocrinology arată că un scor de risc genetic poate identifica adulții cu o probabilitate semnificativ crescută de a se afla deja în stadiile incipiente ale diabetului de tip 1. Aplicarea acestui instrument în studii populaționale ar putea permite selectarea persoanelor care ar beneficia de testare și monitorizare precoce, într-un moment în care terapiile imunomodulatoare pot întârzia debutul clinic al bolii. Rezultatele deschid o discuție mai amplă despre tranziția de la diagnostic tardiv la prevenție bazată pe risc individual și date genomice.
Spre deosebire de diabetul de tip 2, care este strâns legat de factori metabolici și de stil de viață, diabetul de tip 1 este o boală autoimună. Sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta din pancreas, responsabile de producerea insulinei, hormonul esențial pentru reglarea glicemiei. Odată ce aceste celule sunt distruse, organismul nu mai poate produce insulină, iar tratamentul substitutiv devine indispensabil pe tot parcursul vieții.
Deși debutul clinic este adesea brusc, procesul patologic se desfășoară progresiv. În stadiile incipiente apar autoanticorpi specifici, detectabili prin teste de sânge simple, care indică activarea mecanismelor autoimune. Identificarea acestor autoanticorpi permite recunoașterea persoanelor aflate într-un stadiu presimptomatic, cu risc ridicat de a dezvolta diabet de tip 1 manifest.
Identificarea precoce a riscului și opțiunile terapeutice
Importanța depistării timpurii a persoanelor cu risc crescut a crescut semnificativ odată cu apariția unor terapii capabile să modifice evoluția bolii. Recent, în Statele Unite și Marea Britanie a fost autorizat medicamentul teplizumab, o terapie imunomodulatoare care poate întârzia debutul clinic al diabetului de tip 1 cu până la trei ani.
Această întârziere poate avea beneficii clinice și psihosociale semnificative: amânarea inițierii tratamentului cu insulină, reducerea riscului de debut acut sever (inclusiv cetoacidoza diabetică) și posibilitatea unei adaptări mai bune la diagnostic. Limitarea majoră este însă faptul că tratamentul este eficient doar dacă este administrat înainte de apariția simptomelor. Prin urmare, succesul depinde de capacitatea sistemelor medicale de a identifica din timp persoanele eligibile.
Scorul de risc genetic: un instrument de precizie
Pentru a răspunde acestei nevoi, cercetătorii de la Universitatea din Exeter au dezvoltat un scor de risc genetic pentru diabetul de tip 1. Acest instrument utilizează informații din întregul genom, integrând numeroase variante genetice asociate cu boala, pentru a estima probabilitatea individuală de a dezvolta diabet de tip 1.
Scorul de risc a fost integrat într-un calculator clinic online, disponibil gratuit pentru clinicieni din întreaga lume. În practică, acesta permite introducerea unor date de rutină – vârsta, istoricul familial (inclusiv prezența diabetului de tip 1 la rude de gradul I), rezultatele analizelor de sânge și scorul de risc genetic – pentru a genera o estimare personalizată a riscului. Instrumentul a fost inițial conceput pentru evaluarea copiilor, dar noua cercetare extinde aplicabilitatea sa și la populația adultă.
Ce arată datele noi la adulți
Într-o scrisoare de cercetare publicată în The Lancet Diabetes & Endocrinology, echipa internațională condusă de profesorul Richard Oram a aplicat scorul de risc genetic adulților din cohorta Exeter 10,000, derulată de NIHR Exeter Clinical Research Facility.
Analiza a arătat că persoanele aflate în primele 10% ale distribuției scorului de risc genetic aveau un risc de opt ori mai mare de a se afla deja în stadii presimptomatice de diabet de tip 1, comparativ cu restul participanților. Aceste rezultate sugerează că scorul genetic poate fi utilizat ca un instrument de triere eficient, pentru a identifica cine ar trebui să fie direcționat către testarea autoanticorpilor.
Screening țintit, nu testare universală
Un aspect-cheie al acestei abordări este eficiența. Testarea autoanticorpilor la întreaga populație adultă ar fi dificil de implementat și costisitoare. În schimb, utilizarea scorului de risc genetic permite un screening țintit, concentrat asupra persoanelor cu probabilitate crescută de boală, crescând randamentul testelor și reducând consumul de resurse.
Potrivit profesorului Richard Oram, rezultatele susțin utilizarea scorurilor genetice în studii populaționale de amploare, precum Our Future Health, pentru a identifica persoanele cu risc crescut și a le oferi acces la testare, monitorizare și, potențial, tratament preventiv.
Perspective clinice și implicații pentru sănătatea publică
Integrarea scorului într-un calculator clinic gratuit face ca această metodă să fie accesibilă și ușor de utilizat în practica medicală. În special pentru persoanele cu antecedente familiale de diabet de tip 1, evaluarea personalizată a riscului poate deveni parte a unui parcurs medical preventiv, nu doar reactiv.
Autorii precizează că rezultatele publicate sunt preliminare și necesită validare suplimentară în cohortele mai largi și mai diverse. În paralel, sunt în desfășurare studii dedicate, precum ELSA, pentru copii, și T1DRA, pentru adulți, care explorează fezabilitatea screeningului și impactul intervențiilor timpurii.
Scorul de risc genetic pentru diabetul de tip 1 ilustrează tranziția către o medicină de precizie orientată spre prevenție. În locul unui diagnostic tardiv, adesea dramatic, se conturează un model bazat pe identificarea riscului, monitorizare și intervenție timpurie.
Dacă aceste abordări vor fi integrate în politicile de sănătate publică, ele ar putea transforma fundamental modul în care este gestionat diabetul de tip 1, de la o boală descoperită brusc, la una anticipată și, cel puțin temporar, întârziată prin intervenții personalizate.
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.
Citește și
#EASD24. Cele mai importante știri de la Congresul European pentru Studiul Diabetului