Nu toate alimentele ultraprocesate sunt nesănătoase. Asociația Americană a Inimii arată că unele pot avea un rol benefic în alimentație
Conceptul de alimentație sănătoasă a evoluat considerabil în ultimii ani. Tot mai multe cercetări nu se mai uită doar la conținutul unui aliment, ci și la modul în care acesta este obținut. Procesarea alimentelor, și în mod particular gradul de ultraprocesare, a devenit un criteriu central atunci când vorbim despre riscul de boli cardiometabolice. Într-un articol publicat recent în Circulation, echipa condusă de Maya Vadiveloo (American Heart Association) analizează rolul pe care îl joacă alimentele ultraprocesate în apariția bolilor cardiovasculare și explică de ce unele dintre ele pot avea efecte complet diferite, chiar dacă sunt încadrate în aceeași categorie.
Ce înseamnă ultraprocesat și de ce contează
În literatura de specialitate, termenul „aliment ultraprocesat” se bazează în principal pe clasificarea Nova, care separă alimentele pe baza modului în care sunt transformate înainte de a ajunge în farfurie. Alimentele ultraprocesate (UPF) sunt produse industriale care conțin aditivi precum emulgatori, îndulcitori non-nutritivi, agenți de textură sau arome artificiale, iar materia primă de bază a trecut prin tratamente tehnologice (extrudare, modelare sau prăjire parțială). Aceste produse sunt concepute pentru a fi stabile pe termen lung, ușor de consumat și plăcute din punct de vedere senzorial.
Un aspect important subliniat de autorii lucrării este că simpla prezență a unui aditiv poate încadra un aliment ca „ultraprocesat”, chiar dacă valoarea sa nutritivă este corespunzătoare. De exemplu, un iaurt simplu devine automat ultraprocesat dacă i se adaugă un emulgator necesar pentru stabilitate, deși profilul său nutrițional rămâne același. Această nuanță este esențială pentru a evita generalizările, pentru că sub umbrela UPF sunt incluse atât produse cu efect evident nociv, cât și alimente care, în mod paradoxal, pot fi asociate cu o reducere a riscului cardiovascular.
Asocierea dintre alimentele ultraprocesate și riscul cardiometabolic
La nivel populațional, cercetările arată o legătură constantă între consumul frecvent de alimente ultraprocesate și un risc crescut de obezitate, diabet de tip 2, hipertensiune și boli cardiace. Această asociere este cel mai vizibilă pentru băuturile cu zahăr adăugat, gustările sărate, carnea procesată, produse rafinate din cereale și patiseria ambalată.
Un mecanism discutat în literatură ține de modul în care aceste produse sunt formulate, ele sunt foarte stimulante pentru gust și pot fi consumate în cantități mai mari decât alimentele minim procesate, ducând la un aport caloric excesiv fără o senzație corespunzătoare de sațietate. În plus, combinațiile de aditivi (de exemplu emulgatori + zahăr) pot influența în mod direct microbiomul intestinal, favorizând inflamația de grad scăzut care este asociată cu apariția bolilor cardiometabolice.
Totuși, autorii atrag atenția că efectele nu sunt uniforme. În anumite studii, produse încadrate tehnic ca ultraprocesate, cum ar fi pâinea integrală cu adaos de emulgatori sau unele iaurturi cu conținut redus de zahăr, nu au fost asociate cu un risc crescut. Mai mult, în unele cazuri, acestea s-au corelat cu rezultate cardiometabolice mai bune, deoarece înlocuiesc alternative mult mai puțin favorabile (de ex. produse de patiserie, sosuri cu conținut ridicat de sare etc.).
Nu toate alimentele ultraprocesate sunt la fel
Articolul pune accent pe faptul că eticheta „ultraprocesat” nu spune întreaga poveste. Două alimente din aceeași categorie pot avea efecte complet diferite asupra sănătății, în funcție de formula lor și de contextul dietar în care sunt integrate. De exemplu, mezelurile sunt frecvent asociate cu riscul cardiovascular, chiar dacă nu conțin zahăr sau adaosuri de energie. În schimb, un lapte vegetal fortificat cu calciu și vitamina D poate avea valoare nutritivă reală, deși este obținut printr-un proces industrial complex.
Această diferențiere duce la ideea centrală a articolului: gradul de procesare nu poate fi folosit ca un criteriu unic pentru evaluarea calității alimentelor. Este nevoie de o evaluare integrată, care să ia în calcul și profilul nutrientului, funcția alimentului într-un model alimentar și frecvența de consum.
Ce întrebări rămân deschise
Deși dovezile privind asocierea alimentelor ultraprocesate cu bolile cardiometabolice sunt convingătoare, autorii identifică câteva zone în care lipsesc date solide. Printre acestea se numără efectele pe termen lung ale unor aditivi individuali, mecanismele fiziologice prin care anumite metode de procesare generează un răspuns metabolic diferit și modul în care specificul populațional (vârstă, obiceiuri alimentare, microbiom) interacționează cu gradul de procesare. Studii controlate, care compară alimente similare nutritiv dar procesate diferit, sunt esențiale pentru a clarifica aceste aspecte.
Ce rol pot avea politicile publice
Autorii subliniază că responsabilitatea nu poate fi transferată exclusiv asupra consumatorului. În multe situații, UPF cu valoare nutrițională scăzută sunt cele mai accesibile opțiuni, fiind ieftine, disponibile și intens promovate. Pentru a reduce impactul lor asupra sănătății populației, sunt necesare măsuri de sănătate publică, precum:
- etichetare clară pentru produsele cu conținut ridicat de zahăr, sare și grăsimi saturate;
- taxarea selectivă a băuturilor îndulcite cu zahăr;
- standarde nutriționale pentru alimentele distribuite în unități publice (școli, spitale);
- limitarea marketingului pentru produsele ultraprocesate destinate copiilor;
- stimularea accesului la alimente nutritive, inclusiv prin programe de asistență alimentară sau subvenții.
Un aspect discutat pe larg în articol, dar adesea ignorat în dezbaterea publică, este rolul pe care îl joacă industria alimentară în modelarea preferințelor și a percepției consumatorilor. Autorii subliniază că strategiile comerciale, de la formularea produselor pentru a obține caracteristici care stimulează gustul până la campanii de marketing care normalizează consumul zilnic al unor produse cu valoare nutritivă scăzută, contribuie la răspândirea alimentelor ultraprocesate în dieta populației. În plus, actualele sisteme de clasificare (inclusiv Nova) au propriile limitări metodologice și nu reușesc întotdeauna să facă distincția între diferitele forme de procesare. Din acest motiv, articolul atrage atenția asupra necesității unor instrumente mai precise de evaluare, care să fie adaptate atât realităților tehnologice din industria alimentară, cât și obiectivelor de sănătate publică.
Citește și
- FoodProX: Peste 60% din aportul caloric este alcătuit din alimente ultraprocesate. Calitatea alimentației, redefinită cu ajutorul AI
- STUDIU. Consumul de alimente ultraprocesate ar putea fi redus cu până la 50% prin intervenții personalizate care țintesc factorii comportamentali