Podcast #VociCuAutoritate COVID-19
Podcast #VociCuAutoritate COVID-19

#EULAR2020. Tratamentul cu biologice anti-TNF reduce cu aproape 50% riscul tromboemobolic în poliartrita reumatoidă

mm
05 Jun 2020
2412 Views

Riscul trombotic trebuie evaluat la fiecare pacient cu poliartrită reumatoidă, mai ales în contextul pandemiei actuale deoarece s-au descris cheaguri de sânge (trombi) la examenele postmortem ale pacienților COVID-19. În plus, efectuarea de controale reumatologice regulate și respectarea schemei terapeutice poate fi îngreunată în această perioadă.

Două studii prezentate în cadrul Congresului European de Reumatologie (EULAR2020) au urmărit impactul asupra riscului tromboembolic al activității bolii și al tipului de tratament folosit în poliartrita reumatoidă. Pacienții cu scor ridicat DAS28, au un risc de două ori mai mare de a dezvolta tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară, față de cei aflați în remisiune. Cei aflați sub tratament biologic cu inhibitori TNF au un risc de două ori mai mic față de cei tratați cu medicamente convenționale.

abonare

Activitatea bolii și riscul tromboembolic

Primul studiu a inclus date a peste 45.000 de pacienți din registrul suedez reumatologic (Swedish Rheumatology Quality Register- SRQ), culese pe o perioadă de 12 ani. Au fost înregistrate date de pe urma a 320.000 de vizite medicale și au fost corelate cu date asupra evenimentelor venoase tromboembolice și a comorbidităților din registrele naționale.

Acesta a arătat că pacienții cu o activitate crescută a bolii, obiectivată prin scorul DAS28, au un risc dublu de evenimente trombembolice, față de cei aflați în remisiune.

Grafic risc embolie pulmonară în poliartrita reumatoidă în funcție de DAS28

Riscul de a avea un tromebolimism venos profund sau embolie pulmoră, pe parcursul unui an este de 1,1% pentru cei cu activitate înaltă a bolii și 0,5% pentru cei aflați în remisiune conform DAS28,

„A merge regulat la reumatolog pentru consult poate fi incomod. Însă este important pentru a putea monitoriza evoluția bolii și a decide dacă tratamentul trebuie ajustat”- a declarat președintele științific EULAR Prof. Dr. John Isaacs, Universitatea din Newcastle, Marea Britanie.

Tratamentul biologic al PAR și riscul tromboembolic

Opțiunile terapeutice în poliartrită reumatoidă includ medicamente modificatoare de boală sintetice convenționale (csDMARD) precum metotrexat, sulfasaliza și leflonomida, și biologice (bDMARD). Cele din urmă includ inhibitorii TNF (tumor necrosis factor) precum etanercept, golimumab, infliximab, adalimumab.

Al doilea studiu prezentat a folosit date culese de registrul german RABBIT, care include peste 10.000 de pacienți care au început tratamentul cu un DMARD după eșecul a cel puțin unui csDMARD.

La momentul includerii în studiu, pacienții care au urmat tratament cu bDMARD au avut în medie niveluri mai mari ale proteinei C reactive și o prevalență mai ridicată a bolilor cardiovasculare. Acești au primit mai des tratament cu glucocorticoizi.

„Tratamentul cu inhibitori TNF înjumătățește riscul de evenimente tromboembolice majore față de tratamentul cu csDMARS”- autorul principal al studiului Dr. Martin Schäfer, Centrul german de cercetare în reumatologie, Berlin.

Riscul de evenimente tromboembolice a fost cu 47% mai mic la cei tratați cu inhibitori TNF și cu 34% mai mic la cei tratați cu alte bDMARD (față de cei tratați cu csDMARD).

Activitatea inflamatorie ridicată și vârsta înaintată au fost asociate și în acest studiu cu creșterea riscului evenimentelor tromboembolice. Riscul a fost de aproximativ două ori mai mare la cei cu proteina C reactivă de cel puțin 5 mg/l.

„Pentru pacienții cu risc înalt de tromboză, ar trebui luat în considere tratamentul alternativ cu inhibitori TNF sau alt biologic, în locul celui standard cu csDMARD.”- Dr. Anja Strangfeld, manager studiu al registrului RABBIT.

Poliartrita reumatoidă și riscul tromboembolic

În bolile autoimune, precum poliartrita reumatoidă, sistemul imun al bolnavilor atacă celule normale ale acestora, nu doar pe cele care ar trebui să fie distruse, precum cele infectate bacterian sau cele tumorale. Acesta atac imun produce și menține inflamația cronică.

În plus, pacienții cu poliartrită reumatoidă prezintă mai des factori de risc asociați cu evenimentele venoase tromboembolice precum vârsta înaintată, imobilizarea și comorbidități. Astfel, riscul de tromboză venoasă profundă și embolism pulmonar la acești pacienți este de 2-3 mai mare ca al populației generale.

Tromboza venoasă profundă trebuie diagnosticată și tratată precoce, deoarece părți ale cheagului de sânge din vene se pot desprinde și ajunge în sistemul circulator pulmonar. Aici pot bloca vasele de sânge, cauzând embolism pulmonar. Până la 30% dintre pacienții cu tromboză venoasă profundă sau embolism pulmonar decedează în primele 30 de zile de la diagnostic.

Citește și: