#ILC2019: Terapia cu tenofovir, asociată cu un risc mai mic de carcinom hepatocelular comparativ cu entecavir, la pacienții cu hepatită cronică B
Un studiu observațional care a inclus peste 29.000 de adulți cu hepatita cronică B a concluzionat că tratamentul antiviral cu tenofovir (TDF) determină risc mai scăzut cu o treime de carcinom hepatocelular, comparativ cu entecavir (ETV). Rezultatele studiului au fost prezentate în cadrul Congresului Internațional de Hepatologie 2019, desfășurat la Viena, Austria.
Infecția cu virusului hepatitic B (VHB) este o infecție cronică frecventă, care afectează 257 de milione de persoane la nivel mondial. Infecția cronică cu VHB determină inflamație la nivelul ficatului, fibroză și ciroză, care poate progresa spre insuficiență hepatică decompensată și/sau dezvoltarea cancerului hepatic. Analogii nucleot(z)idici, tenofovir și entecavir, reprezintă prima linie de tratament în hepatita cronică B. Cu toate acestea, în ghidurile actuale nu există un consens în privința preferinței pentru una dintre cele două terapii.
Nu există studii clinice randomizate, dublu-orb, care să compare cele două medicamente, tenofovir și entecevir. Din acest motiv, studiile observaționale din viața reală sunt considerate foarte informative. Astfel a fost studiul corean, care a evidențiat risc mai scăzut de carcinom hepatocelular la pacienții tratați cu tenofovir, comparativ cu entecavir.
În studiul de față au fost urmăriți 29.123 de adulți diagnosticați cu hepatită cronică B, care au primit inițial tratament cu tenofovir sau entecavir timp de cel puțin 6 luni în perioada 2008-2018. Pacienții făceau parte din baza de date a spitalelor din regiunea Hong Kongului. Au fost excluși pacienții cu neoplazii în antecedente sau care au necesitat transplant hepatic înainte sau pe parcursul primelor 6 luni de tratament. Vârsta medie a pacienților a fost de 54 de ani; dintre aceștia, 63.5% erau bărbați. 4.2% din pacienți a primit tratament cu tenofovir, iar 95.8% au fost tratați cu entecavir.
Pacienții au fost urmăriți pentru o perioadă medie de 3.3 ani, timp în care 0.7% din pacienții tratați cu tenofovir au dezvoltat cancer hepatic, respectiv 5.3% din cei care au primit tratament cu entecavir. Incidența cumulată pe 5 ani a carcinomului hepatocelular a fost de 1.3% la pacienții tratați cu tenofovir, respectiv de 7.5% în grupul tratat cu entecavir.
”Tenofovir s-a asociat cu un risc semnificativ mai mic de cancer hepatic, comparativ cu entecavir, la pacienții cu infecție cronică cu virus hepatitic B”, a declarat Dr. Terry Yip, de la Universitatea Chineză din Hong Kong. „Suntem conștienți de limitele datelor observaționale, însă rezultatele noastre sunt în concordanță cu cele înregistrate de grupul corean”.
Despre hepatita cronică virală B
Hepatita virală reprezintă inflamația parenchimului hepatic cauzată de o infecție virală. Cele mai frecvente virusuri hepatitice sunt A, B, C, D și E. Infecția cu virusul hepatitic B este dobândită prin contact cu sânge contaminat sau alte fluide corporale infectate, și determină hepatită acută sau cronică. Cea mai frecventă formă de transmitere a hepatitei B este contactul sexual.
Carcinomul hepatocelular este una dintre cele mai frecvente cauze de deces provocat de cancer, având o prevalență crescută la nivel mondial. Peste jumătate din cazurile de cancer hepatic sunt cauzate de infecția cronică cu virus hepatitic B. Încărcătura virală crescută se asociază cu riscul de a dezvolta cancer hepatic la pacienții cu hepatită cronică B. Viremia poate fi controlată prin tratament cu agenți antivirali direcți, precum tenofovir și entecavir. Conform ghidurilor actuale, aceștia reprezintă prima linie de tratament.
Citește și:
-
#ILC2019: Prima moleculă care elimină ADN-ul virusului hepatitic B din celula hepatică
- STUDIU: Doar 10% dintre românii cu hepatită B sunt diagnosticaţi și doar 1% ajung să fie tratați