Combinația atezolizumab și bevacizumab, superioară tratamentului standard cu sorafenib, în linia I, pentru carcinomul hepatocelular nerezecabil
Tratamentul de primă linie cu atezolizumab și bevacizumab, administrate în carcinomul hepatocelular (HCC) nerezecabil, local avansat sau metastatic, a prelungit supraviețuirea generală și supraviețuirea fără progresie a bolii (PFS), în comparație cu tratamentul stadard actual cu sorafenib. Acestea sunt principalele date ale studiului de fază III, IMbrave150, prezentate în cadrul Congresului ESMO de la Singapore, 2019, care a analizat asocierea atezolizumab+bevacizumab în comparație cu sorafenib la pacienții cu HCC nerezecabil.
Studiul IMbrave150 a inclus 501 pacienți care nu au primit anterior tratament sistemic pentru HCC. Aceștia au fost împărțiți în mod randomizat în 2 brațe de studiu, în raport de 2:1. Astfel, 336 pacienți au fost tratați cu atezolizumab în doză de 1200 mg i.v plus bevacizumab 15 mg/kg i.v. la fiecare 3 săptămâni, iar ceilalți 165 de pacienți au primit sorafenib în doză de 400 mg de două ori pe zi. Ambele tratamente au fost administrate în limitele acceptabile ale toxicității și eficacității.
Rata de răspuns generală a fost de peste două ori mai mare pentru noua combinație terapeutică în comparație cu tratamentul cu sorafenib, și anume 27% vs. 12%, aceste rezultate fiind obținute utilizând criteriile RECIST 1.1.
De asemenea, combinația atezolizumab+bevacizumab a fost asociată cu o calitate a vieții superioară față de tratamentul standard cu sorafenib. Supraviețuirea fără progresie a bolii a fost îmbunătățită semnificativ, de la 4,3 luni pentru tratamentul cu sorafenib până la 6,8 luni pentru combinația atezolizumab+bevacizumab.
Combinația atezolizumab plus bevacizumab a demonstrat rezultate semnificative statistic și o îmbunătățire importantă din punct de vedere clinic în termeni de supraviețuire generală și supraviețuire fără progresie a bolii. Siguranța acestei asocieri a fost similară profilului de siguranță cunoscut al fiecărui agent, și nu au fost identificate alte semnale privind siguranța.
Pe baza rezultatelor studiului IMbrave150, autorii au concluzionat că această nouă asociere terapeutică poate schimba planurile de tratament de primă linie pentru pacienții cu HCC nerezecabil.
„Atezolizumab plus bevacizumab au potențialul de a schimba practica în ceea ce privește opțiunile de tratament în carcinomul hepatocelular”, a declarat dr. Ann-Lii Cheng, prim autor al studiului și director al National Taiwan University Cancer Center din Taipei, Taiwan.
HCC este o formă agresivă de cancer cu opțiuni limitate de tratament și reprezintă o cauză majoră de decese prin cancer la nivel mondial. Mai multe detaii despre acesată afecțiune, aici.
HCC nerezecabil reprezintă încă o provocare majoră în țările cu o prevalență crescută a acestei afecțiuni. Standardul actual de tratament al HCC local avansat sau metastatic îl reprezintă administrarea de sorafenib, un inhibitor multikinazic. Monoterapia cu inhibitori de PDL-1 sau de VEGF a arătat rezultate modeste. În schimb, date ale unui studiu de faza I la pacienții cu HCC a susținut asocierea celor două și anume atezolizumab (inhibitor de PDL-1) și bevacizumab (anti-VEGF), în scopul obținerii unor rezultate clinice superioare. Mai multe detalii privind tratamentul actual al HCC, aici.
„În ciuda numeroaselor studii efectuate în ultimii 11 ani, încă nu s-a identificat o opțiune mai bună de tratament, iar acest lucru este foarte frustrant având în vedere rata de răspuns de doar 10% a sorafenib și asocierea efectelor adverse severe. Acesta este primul studiu din ultimii 11 ani care arată o îmbunătățire a supraviețuirii cu o nouă opțiune terapeutică, prin comparație cu sorafenib, standardul terapeutic la acest moment” – dr. Ann-Lii Cheng
Citește și:
- FDA a aprobat primul medicament bazat pe un biomarker pentru carcinomul hepatocelular
- #ILC2019. Nivolumab și pembrolizumab, eficiente și sigure pentru tratamentul carcinomului hepatocelular, conform studiilor din viața reală
- Tratamentul cu statine liposolubile ar putea scădea riscul de carcinom hepatocelular la pacienții cu hepatită cronică virală