Guardant Reveal, primul test de biopsie lichidă care detectează riscul de recidivă a cancerului colorectal fără a cunoaște mutațiile specifice prezente la nivel tumoral




Majoritatea testelor pentru identificarea timpurie a recidivei cancerului se concentrează pe o abordare „informată”, care folosește date despre tumora inițială în încercarea de a prezice recurența bolii. Analiza post-chirurgicală a ADN-ului tumoral circulant (ADNct) reprezintă un instrument important și o metodă de identificare a pacienților cu boală reziduală minimă.

Într-un nou studiu publicat în Clinical Cancer Research, o echipă de cercetători de la Massachusetts General Hospital (MGH) a evaluat primul test „neinformat tumoral” care detectează ADN-ul tumoral care circulă în sângele pacienților după tratament, integrând date genomice și epigenomice.

abonare

După ce pacienții cu cancer sunt supuși unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii și, uneori, chimioterapiei suplimentare, sunt utilizate instrumente de identificare a pacienților cu risc crescut de recidivă. Instrumentele neinvazive pentru detectarea bolii microscopice au o valoare deosebit de mare. Cercetătorii de la Massachusetts General Hospital au evaluat testul Guardant Reveal, care detectează ADN-ul tumoral circulant în sângele pacienților după tratament, fără a cunoaște mutațiile specifice prezente la nivel tumoral.

Guardant Reveal prezice recurenta cancer colorectal
Testul Guardant Reveal îmbunătățește managementul cancerului colorectal în diverse moduri și în momente diferite ale evoluției. Sursa datelor: Guardant Health

Cercetătorii au analizat prospectiv 252 probe de plasmă de la 103 pacienți cu cancer colorectal supuși unei intervenții chirurgicale cu intenție curativă. În loc să se bazeze pe secvențierea ADN a tumorilor individuale, au schimbat abordarea, căutând modificări specifice cancerului, deja cunoscute.

Atunci când cercetătorii au analizat rezultatele ADN-ului circulant tumoral de la 84 de pacienți și au examinat corelația rezultatelor cu recurența cancerului, au descoperit că această abordare, bazată „numai pe plasmă”, are o sensibilitate de 91% și o specificitate de 100%. Integrarea datelor epigenomice a crescut sensibilitatea testului cu 36% comparativ cu utilizarea singulară a modificărilor genomice. Mai mult decât atât, CEA (antigenul carcinoembrionic), biomarkerul tradițional utilizat în urmărirea recidivei cancerului colorectal, nu a prezis recurența în această cohortă de pacienți.

Pentru pacienții cu cancer colorectal în stadiu incipient, prezența ADN-ului tumoral circulant sau a bolii reziduale minime după tratamentul cu intenție curativă a devenit un marker foarte important pentru prognosticul recurenței cancerului și poate fi, de asemenea, utilizată pentru a evalua necesitatea tratamentului adjuvant post-chirurgical la unii pacienții. Testele dependente de țesut, pentru evaluarea bolii reziduale minime, au raportat anterior sensibilități de 40-50% după o singură prelevare de sânge, post-chirurgical.

Acesta este unul dintre primele studii care raportează o abordare „exclusiv plasmatică”. Datele arată că testul Guardant Reveal poate detecta boala reziduală minimă printr-o simplă probă sanguină. În plus, sensibilitatea testului crește odată cu prelevarea longitudinală suplimentară de sânge, permițând detectarea mai devreme a recurenței în perioada de supraveghere a pacientului, comparativ cu metodele imagistice standard.

Fiecare abordare (tisulară/plasmatică) prezintă avantaje și dezavantaje. Studiile aflate în curs de derulare vor furniza informații suplimentare despre performanța acestui test pentru detectarea celulelor canceroase reziduale și pentru orientarea deciziilor terapeutice.

Cercetătorii au concluzionat că „detectarea plasmatică a bolii reziduale minime a demonstrat sensibilitate și specificitate favorabile pentru detecția recurenței cancerului, comparabile cu abordările informate despre tumori. Integrarea analizei alterărilor epigenomice și genomice îmbunătățește sensibilitatea. Aceste constatări susțin potențiala utilitate clinică a detectării numai în plasmă a ADN-ului circulant tumoral”.

biopsia lichidă AACR 2020 detecție precoce cancer
Sursa datelor https://www.aacr.org/

Multiplele roluri ale biopsiei lichide în oncologie

Metodele clasice de biopsie, prin analiza de țesut, se lovesc adesea de limitări și nu pot caracteriza heterogenitatea tumorilor și dinamica acestora. Tehnicile care capătă teren sunt cele minim invazive, care permit detecția markerilor, printr-un simplu test de sânge.

Biopsia lichidă reprezintă un pas înainte important în domeniul diagnosticului oncologic, deoarece permite identificarea ADN-ului tumoral la nivelul unei probe de sânge prelevate de la pacient. Tot mai multe studii aduc argumente în privința eficienței acestui procedeu, care prezintă o serie de avantaje: este mai puțin invaziv decât biopsia clasică, poate fi repetat în mod mai facil și poate reprezenta chiar singura modalitate de a diagnostica tumora, în cazul în care aceasta este localizată într-o regiune inaccesibilă biopsiei.

Elemente tumorale pot pătrunde în torentul circulator chiar din stadiile timpurii ale carcinogenezei. Biopsia lichidă se referă la analiza componentelor derivate din tumoră: celule sau ADN liber circulant cu originea în celulele tumorale, direct din sângele periferic.

Biopsia lichidă deja demonstrează potențialul de a transforma managementul cancerului, cu aplicații în mai multe situații:

  • Diagnostic, în detecția precoce a cancerului; se pare că urmează un drum lung în cercetare în acest domeniu, având în vedere numeroasele variații genetice care au potențialul de a fi implicate în apariția a diferite tipuri de cancere;
  • Prognostic, în determinarea riscului de metastazare;
  • Identificarea terapiilor la care pacientul ar răspunde cel mai bine și recunoașterea mecanismelor de rezistență la tratament;
  • Detecția precoce a unei recăderi de boală sau recurență a unei tumori.

Citește și: