Congresul Național de Reumatologie: inhibitorii JAK, noua opțiune terapeutică în poliartrita reumatoidă

  • Health literacy



În România, aproximativ 1% din populație suferă de artrită reumatoidă. Boala afectează cu predilecție persoanele de sex feminin, iar debutul bolii se poate produce la orice vârstă. Opțiunile terapeutice actuale ale artritei reumatoide includ: DMARDs convenționale (precum metotrexat, actualul standard de tratament) administrate oral, și DMARDs biologice injectabile. Cu toate acestea, majoritatea pacienților nu obțin ținta terapeutică de remisiune stringentă, în vederea prevenirii instalării deficitului funcțional ireversibil. Recent a fost introdusă o nouă clasă tepeutică, cea a DMARDs țintite, reprezentate de inhibitorii JAK. Din această clasă sunt aprobate în prezent de Agenția Europeană a Medicamentului 2 substanțe: tofacitinib și baricitinib.

Impactul acestei clase terapeutice asupra standardului de tratament în poliartrita reumatoidă (PAR) a fost subiectul unei discuții între experți internaționali și naționali, în cadrul Congresului Național de Reumatologie 2018.

abonare

„Tofacitinib este singurul inhibitor JAK care este aprobat în tratamentul a trei patologii: PAR, artrita psoriazică și colita ulcerativă. Există studii ce urmăresc eficiența acestuia și în alte boli”- Prof. Ruxandra Ionescu, președintele Societății Române de Reumatologie.

Mecanism de acțiune și eficiență clinică

Tofacitinib este un inhibitor competitiv al căilor de semnalizare JAK1 și JAK3, implicate în creșterea și diferențierea celulelor limfoide, homeostazia și diferențierea limfocitelor T și celulelor NK (natular killer) și inflamație. Inhibitorii JAK inhibă doar parțial căile citokinelor, în funcție de potență, selectivitate și concentrație plasmatică. Inhibiția dată de aceștia este de mai scurtă durată față de cea dată de medicamentele biologice. De exemplu, timpul de înjumătățire al tofacitinib este de 3 ore, iar cel al medicamentelor biologice este între 2 săptămâni și 4 luni.

simpozion-tofacitinib-robert-moots
Prof. Robert Moots

Programul de cercetare al tofacitinib este unul din cele mai largi al unui medicament pentru PAR (6 studii de fază 3, 1 studiu de fază ¾ și 2 studii de follow-up pe termen lung). Atât în studiile clinice, cât și în datele din lumea reală, precum registrul CORRONA, tofacitinib a demonstrat o scădere a semnelor și simptomelor PAR, comparabilă cu cea determinată de medicamentele biologice. Răspunsul este rapid și se menține până la 90 de luni în studiile de follow-up. De asemenea, eficiența acestuia nu este afectată dacă administrarea este oprită o perioadă de timp.

Mai jos, puteți urmări un material pe acest subiect cu Prof. Robert Moots:

Profilul de siguranță al tofacitinib se bazează pe experiența din viața reală a peste 115.000 de pacienți și pe mai mult de 22.875 ani de expunere a pacienților din studii clinice, pe o perioadă de peste 9 ani. Reacțiile adverse (cancere, infecții oportuniste, sângerări gastrointestinale) au avut o rată comparabilă cu cea determinată de medicamentele biologice, cu excepția infecțiilor cu herpes zoster (HZ). Acestea au fost de două ori mai frecvente, dar creșterea incidenței a fost pusă pe seama cazurilor ușoare (peste 90% din cazuri). Incidența infecției cu HZ este diferită geografic, fiind de 3 ori mai frecventă la pacienții din Japonia și Coreea, față de cei din Europa și Statele Unite ale Americii.

simpozion-tofacitinib-ahmet-gul
Prof. Ahmet Gül

„Vaccinarea zoster este eficientă doar în cazul celor care au un istoric de varicelă sau infecție zoster. În cazul pacienților care nu au fost expuși, dacă le administrezi vaccinul și apoi începi tratamentul, poți cauza o primo-infecție. Din cauza frecvenței scăzute a infecției în Europa, nu recomandăm vaccinarea profilactică în această zonă” – Prof. Ahmet Gül, Facultatea de Medicină din Istanbul.

Mai jos, puteți vedea un material exclusiv pe acest subiect cu Prof. Ahmet Gül:

Riscul de infecții oportuniste trebuie luat în considerare, la fel ca în cazul mediccamentelor biologice. În țări endemice pentru tuberculoză este recomandat screeningul și profilaxia antibiotică înaintea începerii tratamentului.

Pe de altă parte, evenimentele cardiovasculare din timpul tratamentului cu tofacitinib au fost constante. Există chiar studii preliminare, pe loturi mici de pacienți, care sugerează un efect de scădere a morbidității și mortalității pacienților cu PAR și insuficiență cardiacă.

„Tratamentul cu tofacitinib poate determina o creștere a nivelului de lipide, dar ameliorează compoziția acestora și nu influențează indexul aterogen. Acest lucru se traduce în practică printr-o incidență foarte mică a evenimentelor cardiovasculare” – Conf. Dr. Andra Bălănescu, Universitatea de Medicină Carol Davila, București.

simpozion-tofacitinib-andra-balanescu
Conf. Andra Bălănescu

Ce loc ocupă în practica medicală în practica medicală?

Tofacitinib este un medicament eficient, care poate fi folosit după biologice sau în locul biologicelor. Are potențial pentru o eficiență de lungă durată crescută pentru că nu se dezvoltă anticorpi împotriva acestuia. Intră în acțiune și se elimină rapid, ceea ce este un avantaj în situații precum infecțiile care necesită întreruperea tratamentului. Nu necesită modificarea dozei în funcție de vârstă sau greutate. Poate fi folosit și la cei cu disfuncții moderate hepatice sau renale”- Prof. Robert Moots, Universitatea din Liverpool.

Medicamentele din această clasă se administrează oral, spre deosebire de biologice, care necesită fie administrare intravenoasă, fie subcutanată.

„Moleculele mici sintetice țintite precum tofacitinib pot să fie utilizate de clinician fie pentru un pacient care nu răspunde la terapia sintetică convențională (metrotrexat) sau la terapia cu biologice. Tofacitinib poate fi folosit în monoterapie atunci când este necesar, în condiții de siguranță și eficacitate clinică” – Conf. Cătălin Codreanu, președintele ales al Societății Române de Reumatologie.

simpozion-tofacitinib-conf-codreanu
Conf. Cătălin Codreanu

Poliartrita reumatoidă este o boală cronică autoimună sistemică, caracterizată de inflamația și distrugerea progresivă a articulațiilor, producând un grad mare de deficit locomotor.

Citește și: