#ESMO17: Obezitatea abdominală se corelează cu creșterea riscului de cancer la femei post-menopauză
Distribuția grăsimii în organism este un factor mult mai important decât indicele masei corporale (BMI) sau greutatea în sine, atunci când este vorba de determinarea riscului de cancer în cazul femeilor aflate în perioada de postmenopauză.
Studiul observațional, Prospective Epidemiologic Risk Factor, prezentat cu ocazia Congresului Societății Europene de Medicină Oncologică din 2017, a urmărit înțelegerea relației dintre obezitate și riscul de cancer, în cazul femeilor aflate în perioada de postmenopauză. Mai exact, prin colectarea diferitelor informații medicale și demografice, acesta a demonstrat influența raportului dintre grăsimea abdominală și cea din celelalte regiuni ale corpului, asupra riscului de cancer.
„Când se evaluează riscul de cancer, indicele masei corporale și procentajul de grăsime nu sunt cele mai adecvate măsuri de luat în considerare, deoarece acestea nu pot determina distribuția grăsimii în organism” – afirmă Line Mærsk Staunstrup, PhD la Nordic Bioscience and ProScion, în Herlev, Danemarca
Studiul s-a efectuat în Danemarca și a inclus 5.855 de femei cu vârste apropiate de 71 de ani. Pentru a le putea fi determinată și evaluată grăsimea corporală și consistența acesteia, participantele au fost supuse la radiografii de tipul DXA (dual-energy X-ray absorptiometry). Acestea au fost urmărite pe parcursul a 12 ani, timp în care s-au înregistrat 811 de cazuri de cancer. Mai exact, 293 de cazuri erau cancer mamar și ovarian, 345 de cazuri cancer de plămâni și gastro-intestinal, iar restul de 173 erau alte tipuri de cancer.
Rezultatele au arătat că, pentru determinarea riscului de cancer, nici indicele masei corporale și nici procentajul total de grăsime din organism nu au fost importante. Factorul de risc cu adevărat semnificativ a fost raportul dintre grăsimea abdominală și grăsimea din restul corpului. Participantele care aveau acest raport crescut prezentau șanse cu 50% mai mari de a dezvolta cancer de plămâni sau gastrointestinal.
Deși la nivelul studiului s-au înregistrat și alți factori de risc, precum fumatul, vârsta înaintată sau terapia hormonală, în urma verificării acestora, raportul grăsimilor a rămas un factor de risc independent. Astfel, este demonstrat faptul că distribuția grăsimii pe abdomen este mult mai importantă decât greutatea în sine, atunci când este vorba despre riscul de cancer la femeile aflate în perioada de postmenopauză.
„Majoritatea femeilor înaintate în vârstă se pot folosi foarte mult de aceste informații, deoarece este știut că momentul tranziției către menopauză generează un transfer al grăsimii corporale către zona abdominală” – continuă Mærsk Staunstrup.
Andrea De Censi, medic la Galliera Hospital, Genova, Italy, afirmă faptul că rezultatele confirmă rolul obezității, în special rezistența la insulină în etiologia multor tipuri de cancer. De asemenea, acesta explică și cum creșterile nivelului de insulină rezultate în urma consumului exagerat de carbohidrați (cartofi, grâu, orez, porumb) conduc la acumulări de grăsime în zona abdominală și viscerală.
Alte articole relevante de la ESMO 2017:
În cazul pacientelor cu cancer de sân ER+/HER 2- s-a demonstrat că administrarea de taselisib împreună cu letrozol, înaintea intervenției chirurgicale, îmbunătățește semnificativ rezultatele.
Pembrolizumab se dovedește a fi eficient și în cazul pacienților cu cancerului gastric metastazat.