Administrarea unei singure doze de zilebesiran subcutanat la persoanele cu boală cardiovasculară sau cu risc ridicat cardiovascular și hipertensiune arterială necontrolată, care primesc multiple terapii împotriva hipertensiunii arteriale, a determinat reducerea cu 5 mmHg a tensiunii arteriale sistolice după trei luni, în comparație cu placebo, o diferență care nu a atins semnificație statistică, conform unor rezultate din studiul KARDIA-3, prezentate în cadrul conferinței de anul acesta a Societății Europene de Cardiologie (ESC).
Hipertensiune arterială se asociază cu creșterea riscului de deces și de dizabilitate la nivel mondial însă este un factor modificabil, prin utilizarea variatelor terapii antihipertensive disponibile în prezent. Deși acestea sunt disponibile pe scară largă pacienților, foarte puțin dintre ei ating valorile țintă ale tensiunii arteriale sau și le mențin.
Zilebesiran este un agent terapeutic de tip interferență ARN, care are durată lungă de acțiune și reduce producția angiotensinogenului, precursor al angiotensinei, care face parte din sistemul renină-angiotensină-aldosteron, un reglator important al tensiunii arteriale.
Studiul clinic randomizat KARDIA-3 a inclus pacienţi adulţi cu boli cardiovasculare confirmate sau risc cardiovascular ridicat cu hipertensiune arterială necontrolată, care utilizau două-patru antihipertensive (inclusiv fie un blocant al canalelor de calciu, fie un diuretic), din cinci ţări. Raportarea din cadrul conferinţei ESC de anul acesta cuprinde cei 270 de pacienţi a căror rată de filtrare glomerulară a fost de minim 45 ml/min/1,73 m2. Pentru pacienţii cu valori mai reduse ale ratei de filtrare glomerulară, datele vor fi publicate ulterior.
Participanții au fost randomizați 1:1:1 pentru a primi fie o singură doză subcutanată de zilebesiran 300 mg, fie o doză de 600 mg, fie placebo. În primele 3 luni, terapia antihipertensivă de fond nu a fost modificată, cu excepția cazului în care tensiunea arterială sistolică a avut valori este 160 mmHg sau dacă era indicat clinic. După 3 luni, se putea intensifica terapia antihipertensivă pentru pacienții cu tensiune arterială persistentă peste 140 mmHg. Criteriul principal de evaluare a fost modificarea față de valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice medie la cabinet la 3 luni.
Modificarea medie ajustată în funcție de placebo a tensiunii arteriale sistolice măsurate în cabinetul medical în luna 3 post administrare a fost de -5,0 mmHg pentru 300 mg de zilebesiran și de -3,3 mmHg pentru doza de 600 mg de zilebesiran. Niciuna dintre acestea nu a fost semnificativă statistic.
Modificările medii ajustate în funcție de placebo ale tensiunii arteriale sistolice măsurate la cabinet în luna 6 au fost de -3,9 și -3,6 pentru zilebesiran în doză de 300 mg, respectiv 600 mg. Modificările medii ajustate ale tensiunii arteriale sistolice măsurate în ambulatoriu pe 24 de ore în luna 6 au fost de -5,5 mmHg și -7,4 mmHg pentru zilebesiran de 300 mg, respectiv 600 mg. Modificarea ajustată a tensiunii arteriale sistolice pe timpul nopţii în luna 6 a fost de -6,6 mmHg pentru doza de 300 mg și -8,2 mmHg pentru doza de 600 mg.
Într-o analiză post-hoc a pacienților care au primit un diuretic şi care au avut tensiunea arterială iniţială de minim 140 mmHg, zilebesiran 300 mg a dus la o scădere a TA medie ajustată în funcție de placebo a cabinetului medical cu -9,2 mmHg în luna 3.
Majoritatea evenimentelor adverse, inclusiv hiperpotasemia, disfuncția renală și hipotensiune arterială, au fost ușoare sau moderate, non-grave și tranzitorii, puține necesitând intervenție. Evenimente adverse grave au fost observate la 3,8% și 4,5% dintre pacienții tratați cu zilebesiran, respectiv placebo.
Citeşte şi:
- #ESC25. Lipsa activității fizice crește riscul de aritmii, chiar și la persoane fără boli cardiace
- #ESC25. Inclisiran ajută de aproape trei ori mai mulți pacienți să ajungă la valorile țintă de LDL-colesterol, cu mai puține efecte adverse musculare
- #ACC24. O singură doză din terapia ARN, zilebesiran, scade tensiunea arterială pentru 6 luni la pacienții care nu răspund la tratamentul standard