Esențial COVID-19. Exercițiile fizice efectuate după vaccinarea împotriva gripei sau a COVID-19 cresc nivelul seric de anticorpi
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19 și alte amenințări de sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional.
Accesează Esențial Covid-19 de săptămâna aceasta.
Un interval prelungit între vaccinare și infecție sporește imunitatea hibridă împotriva variantelor SARS-CoV-2
Conform unui nou studiu, creșterea perioadei de timp dintre vaccinare și infecția cu virusul SARS-CoV-2 întărește imunitatea hibridă împotriva COVID-19. Rezultatele sugerează un beneficiu în spațierea pe perioade mai lungi de timp a dozelor de rapel ale vaccinurilor anti-COVID-19 de la o infecție confirmată, dând astfel posibilitatea organismului să își adapteze răspunsul imun și să continue să învețe de la ultimul contactul cu antigenul SARS-CoV-2. Datele științifice pot contribui la dezvoltarea unor strategii de vaccinare bazate pe observația evoluției imunității hibride împotriva SARS-CoV-2 la om, sugerând totodată ca dozele de rapel să fie administrate la cel puțin un an distanță.
„Sistemul imunitar învață. Dacă aveți de gând să amplificați un răspuns, ceea ce ne spune acest studiu este că s-ar putea să doriți să stimulați acel răspuns după o perioadă mai lungă de învățare, mai degrabă decât la scurt timp după expunere”, a afirmat Marcel Curlin, profesor la OHSU School of Medicine.
Studiul a evaluat calitatea și cantitatea răspunsului anticorpilor în rândul a 96 de persoane cu o stare de sănătate bună care au dobândit imunitate hibridă fie prin vaccinare și infecție ulterioară cu SARS-CoV-2, fie prin vaccinarea ulterior contactării COVID-19. În ambele cazuri, răspunsul imun a fost uniform mai puternic cu cât perioada de timp dintre vaccinare și infecție era mai lungă, cel mai lung interval măsurat fiind chiar și de 404 zile. Rezultatele evidențiază potența de lungă durată a celulelor B de memorie care identifică antigenele virale și produc anticorpi ce pot neutraliza virusul și variantele sale.
Imunoterapia împotriva cancerului nu interferează cu imunitatea conferită de vaccinarea împotriva COVID-19
Noi date științifice susțin siguranța vaccinării împotriva COVID-19 la pacienții diagnosticați cu cancer, inclusiv cei ce urmează tratamente sistemice precum imunoterapia. Rezultatele au fost publicate în jurnalul Frontiers in Immunology și arată faptul că imunoterapia cu inhibitori ai punctelor de control (checkpoint inhibitors) nu interferează cu răspunsul imun la COVID-19 la pacienții vaccinați anterior. Datele susțin recomandarea de vaccinare pentru pacienții oncologici, inclusiv pentru cei cărora li se administrează terapii sistemice.
Studiul a investigat influența imunoterapiei (checkpoint inhibitors) asupra titrurilor de anticorpi anti-proteina spike a SARS-CoV-2 și a răspunsurilor celulelor T în rândul pacienților cu cancer. Au fost incluși în studiu 29 de pacienți vaccinați anterior împotriva COVID-19 și 12 pacienți nevaccinați. Comparativ cu răspunsurile imune de la momentul inițial, nu a existat nicio diferență semnificativă în aceste răspunsuri după administrarea imunoterapiei la pacienții vaccinați. Astfel, imunoterapia cu inhibitori ai punctelor de control nu a crescut semnificativ titrurile de anticorpi specifici SARS-CoV-2 sau răspunsurile celulelor T. Datele evidențiază siguranța clinică și eficacitatea vaccinării COVID-19 la pacienții cărora li se administrează inhibitori ai punctelor de control.
„Studiul a constatat că imunoterapia nu a avut tendința de a stimula răspunsurile imune împotriva COVID-19 la pacienții vaccinați, susținând siguranța primirii simultane a inhibitorilor punctelor de control imunitare și a vaccinului”, a declarat Ryan Teague, profesor la Saint Louis University’s School of Medicine.
Exercițiile fizice efectuate după vaccinarea împotriva gripei sau a COVID-19 cresc nivelul seric de anticorpi
Exercițiile fizice ușor-moderate practicate ulterior vaccinării antigripale sau anti-COVID-19 stimulează răspunsul anticorpilor, fără efecte secundare suplimentare. Astfel, activitatea fizică praticată în ziua vaccinării poate fi un adjuvant comportamental al vaccinării, accesibil tuturor.
Cercetătorii au investigat efectul activității fizice aerobice de intensitate ușor-moderată efectuată o singură dată ulterior vaccinării asupra răspunsului anticorpilor serici la trei tipuri de vaccinuri (împotriva COVID-19, a gripei sezoniere și a gripei pandemice H1N1 din 2009). Activitatea fizică a fost desfășurată timp de 90 minute și a constat fie în utilizarea unui ergometru, fie în mers sau alergat ușor în aer liber. Într-unul dintre experimente cu subiecți umani, exercițiile fizice au avut loc după vaccinarea antigripală sau după prima doză de vaccin Pfizer-BioNTech COVID-19. Un alt experiment a utilizat un model animal imunizat împotriva gripei de tip A pentru a evalua efectul activității fizice asupra răspunsului anticorpilor și rolul IFNα (interferon-α) ca potențial mecanism prin tratarea șoarecilor cu anticorp anti-IFNα.
Rezultatele arată o creștere consistentă a nivelului seric de anticorpi post-imunizare pentru fiecare tip de vaccin la patru săptămâni de la vaccinare și efectuarea activității fizice. Totodată, datele sugerează că interferonul-α poate contribui parțial la beneficiul imun indus de efortul fizic.
COVID-19 reprezintă o cauză semnificativă de deces la copiii și tinerii din Statele Unite ale Americii
O analiză epidemiologică transversală la nivel de populație națională a utilizat datele cuprinse în bazele de date ale CDC pentru identificarea poziției COVID-19 în clasamentul privind cauzele de deces în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 0 și 19 ani. Rezultatele esențiale pentru perioada de studiu dintre 1 august 2021 și 31 iulie 2022 au fost următoarele:
- au fost raportate 821 de decese cauzate de COVID-19 în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 0 și 19 din SUA, constituind 2% din toate cauzele de deces;
- mortalitatea cauzată de COVID-19 a fost printre primele 10 cauze de deces la această categorie de vârstă;
- considerând toate cauzele de deces, COVID-19 s-a poziționat pe locul 8 în rândul aceleiași categorii;
- COVID-19 a reprezentat a cincea cauză de deces asociată unei boli;
- dintre decesele cauzate de boli infecțioase sau respiratorii, COVID-19 a fost cea mai frecventă cauză, în comparație cu 2019.
„Dacă te uiți la bolile infecțioase la copiii din SUA din punct de vedere istoric, în perioada dinainte ca vaccinurile să fie disponibile, hepatita A, rotavirusul, rubeola și rujeola erau toate cauze majore de deces. Dar când am comparat aceste boli cu COVID-19, am constatat că aceasta din urmă a cauzat substanțial mai multe decese la copii și tineri decât au făcut acele boli înainte ca vaccinurile să devină disponibile; acest lucru demonstrează cât de serios trebuie să luăm măsuri de prevenție și mitigare a COVID-19 pentru cele mai tinere grupe de vârstă din SUA și din întreaga lume”, a declarat Robbie M. Parks, profesor la Mailman School of Public Health, Columbia University.
Datele adaugă context suplimentar în jurul ratei de fatalitate a COVID-19, considerată anterior a fi redusă în rândul copiilor, însă conform acestor rezultate, COVID-19 a fost una din cauzele principale de deces la această categorie de vârstă. Totodată, rezultatele atrag atenția asupra importanței măsurilor de limitare a transmisibilitării SARS-CoV-2 în rândul copiilor.
„Cooperarea” între variante genetice ale virusului rujeolic poate explica apariția unei forme de encefalită severă, la câțiva ani de la infecția acută
A fost descoperit mecanismul prin care virusul rujeolic poate provoca o tulburare neurologică rară, dar fatală (panencefalită sclerozantă subacută sau SSPE), care poate apărea la câțiva ani după o infecție cu rujeolă. În mod normal, virusul rujeolic nu are capacitatea de infectare a sistemului nervos, însă conform studiului recent, virusurile care persistă în organism pot dezvolta mutații în proteina de fuziune sau proteina F. Proteinele mutante pot interacționa cu forma sa normală, permitând infectarea neuronilor în bloc (mai multe copii virale, atât mutante, cât și cele fără mutații, pătrund într-o celulă neuronală). Descoperirea mecanismului patogenic al SSPE poate ajuta în cercetarea și dezvoltarea unor variante terapeutice pentru această boală gravă.
Cercetătorii au analizat genomul virusului rujeolic de la pacienții cu SSPE și au observat că diferite mutații s-au acumulat în proteina lor F. Anumite mutații sunt responsabile pentru creșterea activității infecțioase la nivel celular, însă unele mutații determină o scădere a activității virale. Au fost descoperite două strategii prin care virusul rujeolic fuzionează și infectează neuronii:
- inițial, activitatea de fuziune a unei proteine F mutante este suprimată datorită interferenței cu proteinele F normale, însă această interferență poate fi ulterior depășită de acumularea de mutații;
- unele mutații ale proteinei F pot reduce activitatea de fuziune, dar o cooperare între aceste tipuri de proteină F și formele normale poate determina o creștere a activității de fuziune (ceea ce înseamnă că inclusiv proteinele F mutante care par a fi incapabile să infecteze neuronii pot infecta în continuare sistemul nervos).
„Este aproape contrar modelului de <<supraviețuire a celui mai puternic>> pentru propagarea virală. De fapt, acest fenomen în care mutațiile interferează și/sau cooperează între ele se numește <<Sociovirologie>>. Este încă un concept nou, dar s-a observat că virusurile interacționează între ele”, a declarat Yuta Shirogane, profesor la Kyushu University’s Faculty of Medical Sciences.
