Esențial COVID-19. Supravegherea genomică a cazurilor emergente de Covid-19 contribuie la adoptarea de măsuri eficiente de sănătate publică

Esențial COVID-19

Adriana Boată
19 iulie 2021
Citit de 279 ori.

Accesează Esențial Covid-19

Esential Covid-19: cele mai importante informații — Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19.

Știrile săptămânii 12-18 iulie 2021

Numărul de persoane care au trecut prin infecția COVID-19 în România este de 3-9 ori mai mare față de datele oficiale, conform testării serologice

O echipă de biologi, medici și statisticieni din cadrul sistemului medical MedLife a elaborat un raport care își propune să explice incidența în scădere a cazurilor de COVID-19 din România, în ciuda unui nivel de imunizare al populației mult sub pragul de imunitate colectivă. Astfel, ipoteza luată în calcul este că proporția de persoane cu anticorpi anti Sars-CoV-2 este mult mai mare, din cauza unui număr mare de cazuri neraportate în mod oficial. Testarea serologică și chestionarea unui lot reprezentativ de persoane din mediul urban par să confirme această ipoteză:

Peste 60% dintre persoanele din mediul urban prezintă anticorpi, dobândiți fie în urma infecției, fie în urma vaccinării;
Numărul de persoane care au trecut prin infecție este de 3-9 ori mai mare decât datele oficiale (34% dintre persoanele din orașele mari și 48% din orașele mici, versus 11% și 5% în mod oficial);
Efectul protectiv al vaccinării este evident: dintre persoanele care sunt vaccinate și au trecut prin boală, doar 7% (în orașele mari) și 5% (în orașele mici) au contractat infecția după vaccinare, aproape toate persoanele din această categorie având vârsta de peste 50-60 de ani;
80-88% dintre persoanele vaccinate cu antecedente de infecție COVID19 prezintă un titru protector de anticorpi (3950 AU/ml conform studiului MedLife), față de 2-6% dintre cei care au trecut prin boală și nu s-au vaccinat;
Antecedentele de formă simptomatică COVID-19 se asociază cu o frecvență mai mare a titrului protectiv de anticorpi: 35-47%, față de 1-5% la persoanele care au suferit o formă asimptomatică.

Studiul sugerează că mai multe persoane din România au trecut prin infecția COVID-19, fără să fie raportate și confirmate prin testare PCR, ceea ce poate explica numărul actual scăzut de cazuri noi, prin imunitatea ridicată a populației.

Combinația bamlanivimab/etesevimab scade riscul de spitalizare și deces în cazurile de COVID-19 cu risc înalt de agravare

Combinația de anticorpi monoclonali țintiți contra proteinei spike bamlanivimab/etesevimab poate scădea riscul de spitalizare și deces în urma COVID-19, la pacienții cu forme ușoare-moderate, dar cu risc ridicat de evoluție severă. Cele mai recente date raportate de studiul BLAZE-1, unul dintre studiile pe baza căruia FDA a acordat autorizația de utilizare de urgență a tratamentului, provin de la 1.035 de pacienți, adulți și adolescenți.

Aceștia au fost diagnosticați cu forme ușoare sau moderate de COVID-19, însă prezintă și factori de risc de agravare a infecției: vârsta peste 65 de ani, obezitate, boală cronică renală, diabet zaharat, tratament sau patologii imunosupresive, boli cardiovasculare sau respiratorii. În urma randomizării, aceștia au primit o singură doză, fie de bamlanivimab/etesevimab, fie de placebo:

1% din grupul de studiu au necesitat internare pentru COVID-19 sau au decedat, față de 7% din grupul de control, iar durata medie de spitalizare a fost mai mică (7,3 zile, față de 11,2);
Riscul de spitalizare sau deces în cadrul infecției a scăzut cu 70% în urma administrării terapiei;
Niciun pacient nu a decedat în grupul de studiu, iar în grupul de control au fost înregistrate 9 decese datorate infecției cu SARS-CoV-2;
Încărcătura virală a fost semnificativ mai mică în grupul bamlanivimab/etesevimab, în ziua 7 a infecției: 9,8% din grupul de studiu prezentau un titru viral ridicat, versus 29,5% din grupul placebo;
Scăderea încărcăturii virale a fost de 16 ori mai mare în urma administrării bamlanivimab/etesevimab, față de placebo, în primele 7 zile de infecție;

Frecvența reacțiilor adverse severe a fost similară în cele două grupuri (1,4% versus 1%). Împreună cu beneficiile clinice și reducerea mai rapidă a simptomatologiei, această combinație de anticorpi monoclonali contra SARS-CoV-2 contribuie la reducerea mortalității și morbidității în populația vulnerabilă în fața infecției.

Au fost identificați noi factori genetici de risc, care influențează infectarea și evoluția severă a COVID-19

Anumite variații genetice umane influențează răspunsul organismului în fața infecției SARS-CoV-2, iar cercetările continuă pentru a identifica acești factori de prognostic. Consorțiul internațional de cercetare COVID-19 Host Genetics Initiative a elaborat o serie de meta-analize, bazate pe 46 de studii genetice asupra COVID-19, care reunesc până în momentul de față 49.562 de pacienți. Rezultatele cercetării indică 13 modificări genetice independente, care se asociază fiecare în mod semnificativ statistic cu o susceptibilitate ridicată de infectare sau cu o evoluție severă a bolii:

4 dintre variantele genetice se asociază cu un risc crescut de infectare cu virusul SARS-CoV-2
9 dintre variante se asociază cu o evoluție severă a infecției.

Au fost identificate și o serie de mecanisme biologice, prin care acționează probabil aceste mutații:

Imunodeficiență primară: mutații de tipul pierderii funcției genice, ceea ce conduce la un deficit sever al proteinei produse de genă (TYK2: tirozin kinaza 2);
Modificări ale funcției respiratorii: o serie de gene în care s-au identificat variante de risc se exprimă în mod preponderent în țesutul pulmonar (fiind gene implicate și în alte patologii pulmonare, precum adenocarcinomul sau boala pulmonară interstițială);
Semnalizarea intracelulară anormală: o serie de variante genetice cuprind codul genetic pentru proteine implicate în semnalizarea intracelulară, inclusiv în interacțiunea cu receptorul de suprafață ACE2, “poarta de intrare” a infecției în organism.

Acești factori de risc nu acționează în mod independent: interacțiunea cu anumite comorbidități ale pacientului se asociază în mod semnificativ statistic cu evoluția severă a bolii. Astfel, prezența unor boli precum obezitatea, diabetul zaharat sau accidentul vascular cerebral ischemic, împreună cu variantele genetice cercetate, se corelează în mod semnificativ cu spitalizarea pentru COVID-19 sau cu forma severă a bolii.

Supravegherea genomică a cazurilor emergente de COVID-19 contribuie la adoptarea de măsuri eficiente de sănătate publică

Distanțarea socială, izolarea rapidă a cazurilor de COVID-19 și identificarea contacților sunt măsuri de sănătate publică eficiente, care au contribuit la controlul sau chiar eliminarea bolii din anumite regiuni ale lumii. Cu toate acestea, secvențierea genetică a virusurilor izolate de la pacienți aduce informații importante, care contribuie la identificarea surselor de infecție și izolarea eficientă a acestora. Acesta este cazul regiunii Victoria din Australia, care a reușit eliminarea celui de-al doilea val pandemic (în perioada iunie-octombrie 2020, val ce a cuprins 18.000 de cazuri și 800 de decese).

Toate cazurile de COVID19, diagnosticate în 2020 în această regiune, au beneficiat de secvențiere genică a probelor biologice. Analiza a 11.711 de probe (57,2% din totalul cazurilor) a condus la următoarele rezultate:

Numărul maxim de cazuri a fost atins în perioadele martie și iunie-iulie 2020;
Cazurile au provenit din 595 clustere, fiecare fiind format, în medie, din 5 cazuri;
475 dintre clustere făceau parte dintr-o rețea complexă de transmitere comunitară a bolii;
Primul val al pandemiei a fost format din cazuri provenite din afara țării, cu clustere de transmitere mici și transmitere comunitară mult limitată;
Al doilea val al pandemiei a debutat cu un cluster de cazuri provenite dintr-un hotel cu rol de izolare a persoanelor care intrau în regiune, provenind atât de la călători, cât și de la angajații hotelului;
Din analiza genetică s-a constatat că acesta a fost evenimentul declanșator al celui de-al doilea val, conducând la 98,4% din cazurile transmise comunitar (10.416 de cazuri în 187 de zile).
În ciuda restricțiilor de călătorie, au fost identificate clustere de cazuri, cauzate de acest eveniment declanșator, în toate statele și regiunile australiene;

În urma acestei observații, autoritățile au dispus întreruperea circulației internaționale și interstatale de persoane, împreună cu întreruperea programului de izolare în cadrul hotelurilor. Ulterior acestor măsuri de sănătate publică, transmiterea comunitară a fost întreruptă, iar în urma reorganizării programului de izolare la hotel, călătoriile au putut fi reluate iar frecvența infecției a rămas scăzută.

Frecvența cardiacă în repaus rămâne modificată timp de 2-3 luni post infecție COVID-19

Infecția cu virusul SARS-CoV-2 se asociază uneori cu simptome care persistă o perioadă îndelungată, după ce infecția este considerată vindecată. Anumite manifestări, precum modificările ritmului cardiac, pot fi detectate în mod eficient și precis de tehnologii wearable, de tip ceasuri inteligente. Studiul DETECT a inclus 37.146 de persoane, dintre care 234 au prezentat atât simptomatologie, cât și confirmare PCR a infecției.

Participanții SARS-CoV-2-pozitivi au prezentat modificări în frecvența cardiacă în repaus, dar și în durata somnului și în activitatea fizică zilnică (numărul de pași efectuați);
În ceea ce privește frecvența cardiacă, a fost descrisă o perioadă inițială de bradicardie (definită drept mai puțin de 60 de bătăi pe minut, bpm), urmată de o perioadă mai lungă de tahicardie relativă;
Revenirea la frecvența cardiacă de repaus anterioară infecției a fost detectată, în medie, la 79 de zile după debutul simptomatologiei COVID19;
Revenirea la durata de somn și numărul de pași anteriori infecției a fost detectată, în medie, la 24 și 32 de zile după debutul COVID-19.

Acest studiu subliniază impactul pe termen lung al infecției COVID-19 asupra funcțiilor fiziologice: o proporție de 13,7% dintre participanți au prezentat o frecvență cardiacă de repaus cu 5 bpm mai mare față de frecvența anterioară infecției, timp de peste 133 de zile. Aceste modificări ar putea traduce anomalii cronice în ceea ce privește statusul inflamator sau funcția sistemului nervos autonom.