Esențial Covid-19 (13-19 iunie 2022). Implicațiile răspândirii variantelor SARS-CoV-2 BA.4 și BA.5 la nivel european
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19.
Accesează Esențial Covid-19 de săptămâna aceasta.
FDA a autorizat utilizarea de urgență a vaccinurilor împotriva COVID-19, produse de companiile Moderna și Pfizer-BioNTech, la copiii în vârstă de peste 6 luni
FDA a extins autorizația de utilizare de urgență (EUA) a vaccinului produs de Moderna pentru a include copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 17 ani, după ce a aprobat deja utilizarea acestuia la adulții cu vârsta de peste 18 ani. Vaccinul este administrat persoanelor cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 17 ani în două doze la distanță de o lună. O a treia doză poate fi administrată la cel puțin o lună după cea de-a doua doză în cazul persoanelor cu imunosupresie. Rezultatele intermediare ale studiului KidCOVE, care a înrolat 6.300 de copii, au demonstrat o producție robustă de anticorpi neutralizanți în grupa de vârstă 6 luni – 5 ani, împreună cu un profil de siguranță favorabil. Eficacitatea vaccinului în prevenirea COVID-19 a fost de 50,6% și 36,8% în grupele de vârstă 6 – 23 de luni, respectiv 2 – 5 ani, comparabilă cu eficacitatea vaccinului observată la adulți în aceeași perioadă de prevalență a variantei Omicron.
Autorizația de utilizare de urgență a vaccinului Pfizer-BioNTech a fost extinsă de FDA pentru a include copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 4 ani, după ce vaccinul a fost deja aprobat pentru utilizare la persoanele cu vârsta de peste 5 ani inclusiv. Vaccinul Pfizer este administrat sub formă de trei doze (fiecare doză fiind o zecime din doza administrată la adulți): primele două doze sunt administrate la un interval de trei săptămâni, urmate de o a treia doză administrată la cel puțin opt săptămâni după a doua doză. Într-un studiu care a inclus peste 4.500 de copii, nivelurile de anticorpi generate de vaccin la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni – 4 ani au fost comparabile cu rezultatele obținute la persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 25 de ani. Eficacitatea celor trei doze de vaccin împotriva formelor simptomatice de boală a fost de 80,4%, într-o perioadă în care varianta de circulație era Omicron.
ECDC: Implicațiile răspândirii variantelor SARS-CoV-2 BA.4 și BA.5 la nivel european
Conform celui mai recent raport ECDC, majoritatea țărilor europene au raportat un număr scăzut de cazuri de infecție cu variantele SARS-CoV-2 BA.4 și BA.5, detectate pentru prima dată în Africa de Sud în ianuarie – februarie 2022. Cu toate acestea, multe țări europene au înregistrat o creștere a numărului de cazuri în ultimele săptămâni. În Portugalia, varianta BA.5 a devenit varianta SARS-CoV-2 dominantă, iar numărul tot mai mare de astfel de cazuri a fost însoțit de creșterea generală a cazurilor de COVID-19. ECDC preconizează că, odată cu creșterea cazurilor de infecție cu variantele BA.4 și BA.5 comparativ cu celelalte variante SARS-CoV-2, aceste variante vor deveni dominante în toată Europa, ducând probabil la o creștere a numărului de cazuri de COVID-19 în săptămânile următoare.
Amploarea creșterii numărului de cazuri de COVID-19 va depinde de diverși factori, inclusiv de protecția imună împotriva infecției, precum și de amploarea și momentul valurilor precedente de pandemie COVID-19. Pe baza datelor limitate existente până la acest moment, nu există dovezi conform cărora variantele BA.4 și BA.5 s-ar asocia cu severitate crescută în comparație cu variantele circulante BA.1 și BA.2.
ECDC recomandă țărilor membre să rămână vigilente față de semnalele de răspândire a variantelor BA.4 și BA.5. Politicile de testare și supravegherea genomică sunt necesare pentru a determina cu exactitate măsura în care aceste variante ar putea contribui la orice creștere observată la nivelul populației în ceea ce privește spitalizările sau necesitatea îngrijirilor de terapie intensivă, și mortalitate.
Persistența proteinei spike SARS-CoV-2 se asociază cu sechelele cronice post-COVID-19
Antigenele spike SARS-CoV-2 persistă la nivel plasmatic până la peste 12 luni de la infecția COVID-19 în cazul pacienților cu simptome de tip long-COVID, confirmând persistența unui rezervor viral activ SARS-CoV-2. Doar 3% dintre pacienții incluși în studiu au necesitat spitalizare, sugerând faptul că persistența în timp a simptomelor nu este legată de severitatea infecției. Detectarea proteinei spike la majoritatea pacienților cu simptome de tip long-COVID sprijină utilizarea acesteia drept biomarker pentru evaluarea prezenței long-COVID, ceea ce ar putea permite caracterizarea fenotipurilor pacienților și eficientizarea strategiilor de tratament.
Datele sunt susținute de un alt studiu preliminar, care a demonstrat prezența ARN-ului SARS-CoV-2 la nivelul mai multor organe până la 7 luni de la debutul simptomelor, confirmând persistența antigenelor virale. Într-un alt studiu, analiza microbiomului intestinal la 6 luni de la infecția cu SARS-CoV-2 a evidențiat modificări ale compoziției microbiomului care s-au corelat cu simptomele de tip long-COVID, sugerând faptul că anumite afecțiuni sau predispoziții pot favoriza persistența rezervoarelor de replicare virală.
Conform OMS, aproximativ un sfert dintre pacienți continuă să prezinte simptome la 4-5 săptămâni de la confirmarea infecției COVID-19, și aproximativ unul din 10 pacienți prezintă simptome și după 12 săptămâni.
Inclusiv formele ușoare de COVID-19 pot provoca modificări neuronale persistente în timp
Infecția respiratorie ușoară cu SARS-CoV-2 poate duce la modificări neuroinflamatorii persistente prin dereglarea celulor neuronale implicate în funcția cognitivă. Infecția cu SARS-CoV-2 induce un răspuns inflamator semnificativ, superior răspunsului imunitar tipic observat în cazul altor infecții virale respiratorii, similar modificărilor de durată observate după chimioterapia cu metotrexat. Astfel de modificări neuroinflamatorii, în special reactivitatea microglială selectivă de la nivelul substanței albe cerebrale, împreună cu creșterea citokinelor de la nivelul lichidului cefalorahidian, inclusiv CCL11, sunt asociate cu afectarea neurogenezei hipocampului, dereglarea liniei oligodendrogliale și distrugerea mielinei.
Pe lângă modificările neurofiziopatologice și neuroinflamația care rezultă chiar și după formele ușoare de COVID-19, formele severe pot avea consecințe neurologice suplimentare: microtromboze vasculare, distrugere neuronală, inflamație corticală și chiar propagarea infecției la nivel cerebral. În timp ce dereglarea multicelulară indusă de inflamație poate fi potențial reversibilă prin intermediul anumitor intervenții terapeutice, posibilele complicații mai severe, precum accidentul vascular cerebral, pot provoca leziuni cerebrale ireversibile.
Afectarea cognitivă persistentă după infecția COVID-19 (deteriorarea atenției, capacității de concentrare și a vitezei de procesare a informațiilor, memoriei și funcției executive) afectează aproximativ unul din patru supraviețuitori. Deși este mai frecventă după forme severe de COVID-19, chiar și pacienții cu simptome ușoare în faza acută a infecției pot prezenta disfuncție cognitivă de durată. Afectarea cognitivă contribuie substanțial la morbiditatea dată de long-COVID, împiedicând oamenii să își reia activitățile uzuale anterioare și reprezintă o criză majoră de sănătate publică.
Povara comorbidităților reprezintă principalul factor de prognostic pentru formele severe de COVID-19
O analiză retrospectivă a peste 15.000 de spitalizări cauzate de COVID-19 a constatat că, deși vârsta este adesea considerată factorul cheie de prognostic, de fapt, povara comorbidității explică mai bine riscul crescut de boală critică observat pe măsura avansării în vârstă a pacienților cu COVID-19. Povara comorbidității a fost măsurată folosind un indice ce ia în considerare peste 3.000 de posibile comorbidități, evaluate în funcție de impactul lor asupra stării de sănătate.
Aceste constatări au diverse implicații asupra sănătății publice. O atenție sporită acordată poverii dată de comorbidități, mai degrabă decât vârstei cronologice, poate informa o stratificare mai precisă a riscului și alocarea mai eficientă a terapiilor curative și preventive. În cazul unei evidențe electronice naționale adecvate a tuturor diagnosticelor pacienților, indicele Quearlt DxS ar putea fi utilizat pentru a rezuma povara comorbidității în ansamblu. Același indice ar putea fi utilizat pentru a dezvolta modele predictive folosind abordări de tip machine learning, permițând identificarea și stratificarea pacienților cu risc crescut de forme severe de COVID-19 în vederea prioritizării și alocării resurselor de asistență medicală sau anticiparea cererii de servicii spitalicești. Această perspectivă încurajează digitalizarea sistemelor de sănătate pentru colectarea și integrarea sistematică a datelor de asistență medicală care oferă o imagine mai precisă a complexității clinice a pacienților.