Esențial în sănătate publică: o nouă metodă pentru detecția SARS-CoV-2 la fel de eficientă, însă mai simplă ca testarea PCR
Raportuldegardă.ro prezintă seria „Esențial COVID-19 și alte amenințări de sănătate publică” – sinteza știrilor care chiar contează pentru controlul și limitarea impactului pandemiei Covid-19, dar și al altor patogeni care amenință sănătatea la nivel local și internațional.
Accesează Esențial Covid-19 de săptămâna aceasta.
Știrile săptămânii 27 februarie – 5 martie 2023
TENADA, o nouă metodă pentru detecția SARS-CoV-2 la fel de eficientă, însă mai simplă ca testarea PCR
Un studiu publicat recent în International Journal of Molecular Sciences prezintă metoda Triplex Enhanced Nucleic Acid Detection Assay (TENADA), care ar putea detecta virusuri ARN cu o specificitate și sensibilitate echivalente cu ale metodei PCR, cu returnarea rezultatelor în mai puțin de o oră. Printre avantajele acestei noi metode se numără și faptul că nu necesită revers transcriptază, enzima care transformă ARN-ul în ADN și nici dispozitivul care amplifică probele de material genetic folosit în cazul PCR. Pe lângă virusul SARS-CoV-2, metoda ar putea fi utilă și în detectarea altor patogeni precum virusul gripal H1N1 sau virusul sincițial respirator (VSR).
Metoda e bazată pe niște structuri moleculare care capturează ARN-ul viral și formează un triplex cu afinitate mare (polypurine hairpins – PPRHs). Atunci când se atașează o sondă la această structură hibridă și se pune totul în contact cu o probă pozitivă de la pacient, apare un semnal prin care se detectează agentul patogen.
Tehnologia bazată pe PPRH a mai fost folosită și cu aplicații în oncologie, ca instrument pentru reglarea genelor implicate în cancer (gene silencing). Mai mult decât atât, TENADA este o metodă eficientă nu doar pentru detectarea particulelor virale, ci și pentru inhibarea procesului de replicare virală, motiv pentru care este explorată în dezvoltarea de antivirale.
Virusul imunodeficienței umane (HIV) poate crea rezervoare în organismul uman încă din primele zile de infecție
Încă din primele zile de la infectarea gazdei umane, HIV poate crea „sanctuare”, unde persistă pe parcursul terapiei antiretrovirale, conform unui studiu publicat în Immunity. Deși se cunoștea existența lor, fiind o barieră majoră în calea dezvoltării de terapii eficiente și vindecării infecției HIV, până acum nu era clar nici momentul, nici modul în care se formează acestea. Acesta este primul studiu care descrie etapele incipiente ale infecției HIV la om la acest nivel de detaliu.
O echipă de la Universitatea Montreal a urmărit evoluția limfocitelor T CD4+ (principala țintă a virusului HIV). S-a detectat prezența virusului și în celulele care nu participau la replicarea virală. Au fost folosite probe de sânge și din țesut prelevat din nodulii limfatici de la 25 de persoane din cohorta U.S. Military HIV Research Program, lansată cu peste 10 ani în urmă.
În faza acută a infecției, numărul celulelor infectate a crescute de la 10 la 1000 per milion de limfocite T, în mai puțin de 7 zile, demonstrându-se astfel, rapiditatea cu care virusul de răspândește. S-au descris, de asemenea, caracteristicile celulelor țintite de HIV, care au variat semnificativ în primele săptămâni de infecție. Pentru că limfocitele T helper foliculare joacă un rol esențial în replicarea virală, s-a considerat că acestea ar fi primele infectate. Însă studiul arată că numărul acestora e de fapt mult mai mare la 2 luni după infectare.
Pe baza acestor rezultate vor fi testate metode prin care se poate interveni terapeutic în fază acută a infecției pentru blocarea dezvoltării de rezervoare virale.
Al treilea pacient vindecat de HIV în urma unui transplant de măduvă osoasă
Un bărbat de 53 de ani din Germania a devenit a treia persoană cu HIV declarată vindecată de infecție după o intervenție care a implicat transplantul de celule stem rezistente la virus de la un donator.
Terapia antiretrovirală este administrată pacienților cu HIV pentru a obține niveluri nedetectabile ale virusului și a împiedica transmiterea. Cu toate acestea, în organism persistă rezervoare, iar în momentul opririi tratamentului, virusul se poate replica din nou și se poate răspândi și la alte persoane.
Pacientul din Dusseldorf avea o încărcătură virală foarte redusă, fiind pe terapie antiretrovirală, atunci când a fost diagnosticat cu leucemie acută mieloidă. În 2013, celulele din măduva osoasă au fost înlocuite cu celule stem de la un donator care prezenta o mutație ce determină rezistența la HIV. În următorii 5 ani, pacientul a fost monitorizat, însă au fost identificate în continuare dovezi că ar exista un rezervor de HIV în organism. S-a identificat și material genetic, însă fără capacitate de replicare. Pentru a înțelege cum a funcționat transplantul, s-au transferat celule de la pacient la animale de laborator, unde virusul nu s-a mai replicat. Ulterior, pacientul a fost scos de sub tratamentul antiviral și din 2018, toate datele indică eliminarea virusului HIV.
Cu toate acestea, experții care s-au ocupat de caz menționează că strategia folosită la acest pacient probabil nu va putea fi utilizată sub această formă la toți cei infectați cu HIV, din cauza riscurilor asociate procedurii. Sunt explorate alte variante, cum ar fi utilizare unui transplant autolog, cu celule modificate genetic pentru a exprima mutația care determină rezistență.
Riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și alte evenimente adverse cardiovasculare, dublu la 1 an după COVID-19
Un studiu caz-control, publicat la începutul lunii martie în JAMA Health Forum analizează impactul pe termen lung al infecției cu SARS-CoV-2 la persoanele care manifestă simptome reunite sub denumirea de PCC (postacute sequelae of SARS-CoV-2/ post–COVID-19 condition). În faza post-acută, s-a identificat un risc semnificativ crescut de evenimente cardiovasculare și o creștere a mortalității de toate cauzele. Aceste rezultate se adaugă altor studii similare care descriu consecințele infecției COVID-19 asupra mai multor organe și sisteme. Datele susțin importanța monitorizării persoanelor care au trecut prin infecție și, conform unui editorial care a însoțit articolul, „ridică semne de întrebare legate de obiectivele de sănătate publică în acest stadiu al pandemiei”.
Au fost incluse peste 13.000 de persoane cu afecțiuni post-COVID-19 și 26.000 de cazuri fără dovadă de COVID-19 în antecedente. În perioada de follow-up de 12 luni, pacienții cu simptome cronice, denumite în mod curent long COVID, au necesitat accesul la mai multe servicii medicale, pentru probleme de tipul aritmiilor cardiace, accidentului vascular ischemic, insuficienței cardiace, BPOC, astm. În grupul celor cu afectare cronică în urma infecției, rata de mortalitate a fost de 2,8% comparativ cu grupul de control unde aceasta a fost de 1,2%.
