#EULAR2019. Severitatea artritei psoriazice, asociată cu creșterea indicelui de masă corporală
Rezultatele unui studiu prezentat în cadrul Congresului Ligii Europene de Luptă Împotriva Reumatismului (EULAR) 2019 demonstrează o corelație semnificativă între indicele de masă corporală (IMC) și severitatea bolii în artrita psoriazică. Studiul subliniază necesitatea intervențiilor de scădere în greutate, alături de tratamentul simptomatic pentru pacienții cu artrită psoriazică.
Artrita psoriazică este o boală inflamatorie cronică, care afectează articulațiile, provocând dureri și dizabilități. Deși artrita psoriazică a fost asociată cu o prevalență sporită a obezității și supraponderalității, puține studii au evaluat relația dintre greutate și severitatea bolii la acești pacienți.
Studiul a inclus 917 pacienți din opt țări europene, ca parte a studiului PsABio, un studiu observațional prospectiv, aflat în curs de desfășurare, pentru evaluarea pacienților cu artrită psoriazică, care au primit ustekinumab sau inhibitori ai factorului de necroză tumorală. Au fost colectate date privind severitatea și impactul bolii și analizate folosind modele de regresie multiple, adaptate în funcție parametrii precum de vârstă, sex, fumat, suprafața corporală, proteina C-reactivă, durata bolii și tratamentul biologic.
„Rezultatele studiului subliniază impactul obezității și nevoia unor abordări orientate către stilul de viață, pentru gestionarea greutății corporale în artrita psoriazică, în paralel cu tratamentele comune, care vizează pielea și articulațiile” – a declarat Dr. Stefan Siebert, Lector în Inflamație si Reumatologie, de la Universitatea din Glasgow, Marea Britanie.
Rezultatele acestui studiu demonstrează că indicele de masă corporală (IMC) este independent corelat cu activitatea bolii, impactul bolii perceput de pacient și dizabilitatea provocată de boală. La pacienții cu artrită psoriazică clasificați ca obezi sau non-obezi, activitatea bolii (în intervalul 0-154) a fost de 33,4 pentru obezi față de 27,7 pentru non-obezi, impactul bolii perceput de pacient (în intervalul 0-10) a fost 6.3 pentru obezi versus 5.3 pentru non-obezi, invaliditatea (în intervalul 0-3) a fost de 1,36 pentru obezi față de 1,03 pentru non-obezi.
„Există tot mai multe dovezi care descriu modul în care țesutul adipos acționează ca un organ activ, implicat în tulburări metabolice și inflamatorii. Mai mult, obezitatea poate reduce eficacitatea tratamentului, influențând farmacocinetica” – a declarat Prof. John D. Isaacs, Președintele Comitetului pentru Selecția Abstractelor, din cadrul EULAR.
Un alt studiu prezentat în cadrul EULAR 2019 demonstrează rolul adipokinelor, ca biomarkeri predictivi pentru poliartrita reumatoidă la pacienții supraponderali. Adipokinele sunt molecule de semnalizare secretate de țesutul adipos și acționează în mod similar cu hormonii. În cazul pacienților cu poliartrită reumatoidă, au fost găsite niveluri crescute de adiponectină, un tip de adipokină, însă rezultatele acestui studiu sugerează că aceasta ar putea avea un rol în prezicerea apariției bolii.
„Detectarea precoce și managementul poliartritei reumatoide sunt foarte importante pentru obținerea unor rezultate pozitive. Analiza noastră sugerează ca adiponectina serica la pacienții supraponderali ar putea avea rolul unui biomarker pentru detectarea timpurie a poliartritei reumatoide” – a declarat Dr. Cristina Maglio, de la Universitatea din Gothenburg, Suedia.
Analiza a inclus două studii, primul dintre acestea cuprinzând 82 de subiecți cu obezitate și valori crescute ale adiponectinei serice, care au prezentat un risc de dezvoltare a artritei reumatoide cu 10% mai crescut decât grupul de control. Cel de-al doilea studiu a inclus 88 de perechi de pacienți și a demonstrat un risc cu 20% mai crescut de apariție a bolii, dar numai la cei cu un IMC mai mare de 25,4.
Un alt studiu prezentat în cadrul EULAR 2019 a analizat supraponderalitatea și obezitatea la pacienții tineri cu artrită idiopatică juvenilă. Rezultatele au sugerat că rata supraponderalității și obezității la copii și adolescenți cu artrită idiopatică juvenilă este comparabilă cu cea a populației generale. Cu toate acestea, o analiză ulterioară a arătat că anumiți factori sunt semnificativ asociați cu supraponderalitatea în cazul acestor pacienți, incluzând vârsta în creștere, sexul masculin, limitări funcționale, terapia biologică cu medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARDs) și glucocorticoizi sistemici. Implicațiile acestor constatări asupra rezultatelor pe termen lung ale pacienților cu artrită idiopatică juvenilă necesită studii suplimentare.
Citește și:
- #EULAR2019. Secukinumab, primul medicament biologic eficient asupra tuturor manifestărilor din artrita psoriazică
- Artrita psoriazică: ce progrese s-au înregistrat până astăzi și ce poate fi îmbunătățit?
- #EULAR2019: Durerea cronică determină gânduri suicidare la unul din zece pacienți cu afecțiuni reumatismale