#EULAR2021. Sarcina nu influențează negativ evoluția pacientelor cu scleroză sistemică
Femeile gravide cu scleroză sistemică au în general evoluții favorabile, la fel și copiii lor, potrivit unui studiu prospectiv asupra evoluției bolii și a efectelor acesteia asupra sarcinii. Rezultatele studiului IMPRESS-2 au fost prezentate în cadrul Congresului European de Reumatologie al Ligii Europene Împotriva Reumatismului (EULAR) 2021.
Scleroza sistemică este mult mai frecventă la femei decât la bărbați. Vârsta medie de debut al simptomelor este în jurul vârstei de 40 de ani. Prin urmare, femeile au potențialul de a rămâne însărcinate după debutul bolii.
„Studiul confirmă faptul că sarcina este sigură pentru mamele cu scleroză sistemică și evoluția este favorabilă pentru copii și mamă, din punct de vedere obstetrical, pediatric și reumatologic”, a spus dr. Enrico Tombetti, investigatorul principal al studiului.
Datele anterioare despre evoluțiile fetale și materne în scleroza sistemică au fost de obicei colectate prin studii retrospective sau bazate pe chestionare. Prin urmare, Dr. Tombetti și colegii săi au lansat studiul IMPRESS-2 pentru a evalua efectele obstetricale, pediatrice și reumatologice ale sarcinii în cazul sclerozei sistemice într-un studiu prospectiv controlat. Studiul a reprezentat continuarea studiului IMPRESS din 2012, un studiu retrospectiv italian, multicentric, care a constatat că „managementul multidisciplinar de risc ridicat ar trebui să fie standard pentru femeile însărcinate cu scleroză sistemică”.
Studiul a constat din trei cohorte:
- 110 femei însărcinate, diagnosticate cu scleroză sistemică
- 218 femei însărcinate fără boli autoimune sistemice – care constitutie lotul de control
- 78 de paciente care nu erau însărcinate au fost comparate cu femeile gravide cu scleroză sistemică
Participantele și copiii lor au fost urmăriți timp de 12 luni după naștere, sau aproximativ 21 de luni per total. Avorturile spontane și decesul fetal au survenit la 7% și, respectiv, 5% din sarcinile cu scleroză sistemică. În comparație cu sarcinile de control, copiii născuți de femei cu scleroză sistemică, respectiv mamele, au avut rate semnificativ mai mari de hipertensiune gestațională (12% vs. 4%), preeclampsie (9% vs. 1%), restricție de creștere fetală (13% vs. 4%), prematuritate (26% vs. 7%) și operație cezariană (52% vs. 4%). De asemenea, copiii proveniți din mame cu scleroză sistemică au cântărit semnificativ mai puțin (2.773 grame vs 3.243 grame) și au necesitat îngrijire intensivă neonatală mult mai frecvent (12% față de 1%). Ratele de malformații congenitale sau deces la nou-născuți și evoluțiile pediatrice la un an au fost similare pentru ambele grupuri.
Pe parcursul celor aproximativ 21 de luni de urmărire, femeile cu scleroză sistemică însărcinate și cele care nu au fost gravide au avut o evoluție similară a bolii, în ciuda utilizării semnificativ mai scăzute a agenților imunosupresori în grupul de gravide (17% vs. 36%). Femeile gravide cu scleroză sistemică au avut, de asemenea, scoruri semnificativ mai scăzute ale Medsger Disease Severity Index, scoruri ale chestionarului de evaluare a sănătății și rate de iloprost (21% vs. 42%). În timpul sarcinii s-au produs două crize renale de sclerodermie.
Dr. Tombetti a remarcat totuși anumite variabile legate de scleroză sistemică drept factori de risc pentru complicații obstetricale specifice. „Acești factori de risc, care necesită confirmare în studii viitoare, includ boala timpurie, subsetul difuz de afectare, boala activă, profilul autoanticorpilor, terapia cu steroizi, utilizarea de DMARDs, iloprost sau bosentan pre-concepțional sau terapia cu blocanți ai canalelor de calciu”.
În concluzie, sarcinile la femeile cu scleroză sistemică au, în general, un rezultat obstetrical și pediatric favorabil, deși prezintă un risc mai mare de hipertensiune gestațională, preeclampsie, restricție de creștere a fătului, prematuritate, nașterea unui nou-născut mic pentru vârsta gestațională și necesar mai mare de suport de terapie intensivă neonatală. În plus, sarcina nu are impact asupra cursului sclerozei sistemice.
Citește și:
- #EULAR2021. Noi biomarkeri pentru evaluarea progresiei bolii pulmonare interstițiale la pacienții cu scleroză sistemică
- #EULAR2021. Tratamentul cu rituximab sau inhibitori JAK la pacienții cu poliartrită reumatoidă, asociat cu o severitate crescută a bolii COVID-19
- STUDIU: Diagnosticul de spondilită anchilozantă al mamelor nu constituie un factor de risc în dezvoltarea copiilor