#EULAR2021. Noi biomarkeri pentru evaluarea progresiei bolii pulmonare interstițiale la pacienții cu scleroză sistemică
Evaluarea cantitativă a extinderii bolii pulmonare interstițiale și a nivelului anumitor proteine din probele de lavaj bronhoalveolar ar putea reprezenta indicatori de prognostic și de răspuns la tratament în cazul pacienților cu sclerodermie. Acestea sunt rezultatele a două studii clinice (Scleroderma Lung Study I și II) prezentate în cadrul Congresului European de Reumatologie (EULAR 2021).
Descoperirile sunt importante în contextul în care majoritatea studiilor clinice utilizează capacitatea vitală forțată (FVC) pentru monitorizarea supraviețuirii în cazul bolii pulmonare interstițiale asociată sclerozei sistemice (în engleză SSc-ILD, Systemic Sclerosis – Interstitial Lung Disease). Acest biomarker (FVC) este slab corelat cu rezultatele auto-raportate de pacienți și poate fi afectat de diverși factori.
„Ar fi minunat să putem individualiza terapia pe baza biomarkerilor din lavajul bronhoalveolar în viitor, deoarece clinicienii se luptă adesea să decidă asupra selecției, calendarului și duratei tratamentului imunosupresor. Acest lucru a devenit și mai relevant odată cu introducerea de noi medicamente precum nintedanibul”, a declarat prof. dr. Jacob M. van Laar, University Medical Center Utrecht, Olanda.
Extinderea progresiei bolii pulmonare interstițiale ca surogat al mortalității
Prima analiză a arătat că evaluarea în timp a extinderii cantitative a ILD (QILD) prin tomografie computerizată de înaltă rezoluție (HRCT) a prezis rezultate mai slabe asupra ratei de supraviețuire și, prin urmare, ar putea acționa ca un biomarker pentru mortalitate în rândul pacienților cu SSc-ILD.
Participanții din ambele studii clinice (Scleroderma Lung Study I și II) au prezentat rate de supraviețuire semnificativ mai reduse dacă scorurile QILD (aprecierea cantitativă a extinderii ILD) au crescut cu cel puțin 2% la finalizarea perioadei de follow-up. Interesant de notat și faptul că FVC nu a putut prezice în mod semnificativ riscul de mortalitate în niciunul dintre studii.
Biomarkeri pentru agravarea fibrozei pulmonare (dependenți de tratament)
A doua analiză a constatat asocieri între anumite proteine specifice din lavajul bronhoalveolar (BAL) și probabilitatea progresiei bolii pulmonare interstițiale, deși unele asociații au fost dependente de tratament. Au fost analizate probele de lavaj bronhoalveolar obținute de la 103 participanți la studiul Scleroderma Lung Study I, fiind testată corelația cu modificările radiografice în ceea ce privește fibroza pulmonară, evaluată prin HRCT.
Deși au fost identificate mai multe asocieri semnificative statistic între anumite proteine și modificări radiografice ale fibrozei pulmonare, nivelurile inițiale ale proteinelor studiate au depins și de tratamentul pe care pacienții îl urmau. Ulterior ajustării pentru brațul de tratament și severitatea inițială a ILD, asocieri semnificative au fost raportate între modificarea scorului radiografic al fibrozei și nivelurile următoarelor proteine din BAL:
- interleukina-1 (IL-1) și interleukina-7 (IL-7);
- proteina chimiotratantă monocitară – (MCP)-3;
- proteinele surfactante C;
- chemokine ligand – (CCL)-5.
Biomarkerii astfel descoperiți ar putea facilita stratificarea conform riscului a pacienților cu boală pulmonară interstițială chiar de la momentul diagnosticului și ar putea prezice care dintre aceștia sunt susceptibili să aibă o evoluție progresivă a bolii. Cunoașterea acestor riscuri medicale cât mai precoce ar putea îmbunătăți managementul terapeutic al pacienților cu SSc-ILD. Cu toate acestea, rămâne necesară validarea suplimentară a biomarkerilor descoperiți, prin studii clinice ample, înainte ca aceștia să poată fi utilizați în practica medicală.
Despre studiile Scleroderma Lung Study I și II
Studiul Scleroderma Lung Study I a înrolat 158 de pacienți cu SSc-ILD care au fost repartizați aleatoriu să primească fie ciclofosfamidă, fie placebo timp de 12 luni. Studiul II a inclus 142 de pacienți cu SSc-ILD care au fost repartizați aleatoriu să primească fie micofenolat timp de 24 de luni, fie ciclofosfamidă timp de 12 luni, ambele grupuri urmând ulterior tratament cu placebo timp de încă alte 12 luni. Perioada de urmărire a continuat timp de 12 ani pentru pacienții din Scleroderma Lung Study I și timp de 8 ani pentru cei din Scleroderma Lung Study II.
Se estimează că aproximativ 80% dintre pacienții cu sclerodermie suferă de boală pulmonară interstițială. Mai multe detalii despre patogeneza, manifestările clinice și paraclinice, tratamentul și factorii de risc pentru progresia bolii pulmonare interstițiale asociată sclerodermiei pot fi regăsite în acest articol.
Citește și:
- FDA aprobă tocilizumab pentru tratamentul pacienților cu boală pulmonară interstițială asociată sclerozei sistemice
- Nintedanib, primul tratament aprobat în Europa pentru pacienții adulți cu boală pulmonară interstițială asociată sclerozei sistemice
- INTERVIU. Prof. Dr. Simona Rednic: „Să ajungi la doctorul potrivit este cel mai important aspect în demersul terapeutic al unui pacient cu sclerodermie”