#EULAR2021. Tratamentul cu rituximab sau inhibitori JAK la pacienții cu poliartrită reumatoidă, asociat cu o severitate crescută a bolii COVID-19




Pacienții cu poliartrită reumatoidă care sunt în tratament cu rituximab sau inhibitori JAK prezintă un risc crescut de afectare severă în urma infecției cu virusul SARS-CoV-2, comparativ cu cei tratați cu inhibitori ai TNF (Tumor Necrosis Factor). Concluziile provin din studiul COVID-19 Global Rheumatology Alliance , prezentat în cadrul Congresului European de Reumatologie (EULAR 2021).

Despre studiu

Studiul a inclus 2.869 pacienți cu poliartrită reumatoidă (vârstă medie 57 de ani, 81% femei) care erau în tratament cu terapii biologice sau medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARD) la debutul bolii COVID-19 și care au fost incluși în registrul C19-GRA în perioada martie 2020 – aprilie 2021. Pacienții au fost clasificați în funcție de severitatea bolii COVID-19, utilizând o scară ordinală cu următoarele patru categorii: fără spitalizare, spitalizare fără oxigenoterapie, spitalizare necesitând administrare de oxigen sau ventilație mecanică și deces. Majoritatea pacienților (78,6%) nu au necesitat internarea în spital, în timp ce 4,8% au fost spitalizați dar nu au necesitat administrarea de oxigen, 11,1% au necesitat terapia cu oxigen sau ventilația mecanică și 5,5% au murit. Din întreaga populație de studiu, 1.388 de pacienți erau în tratament cu inhibitori de TNF, 563 de pacienți cu inhibitori JAK și 364 de pacienți erau în tratament cu rituximab, în timp ce restul erau în tratament fie cu abatacept (n=237) fie cu inhibitori de interleukina-6 (n=317). Principalele rezultate obținute în cadrul studiului:

abonare
  • dintre pacienții tratați cu rituximab, 22,0% au necesitat spitalizare cu terapie cu oxigen sau ventilație, comparativ cu doar 7,4% din cei tratați cu inhibitori de TNF, în timp ce 14,8% și respectiv 2,6% au decedat;
  • dintre pacienții tratați cu inhibitori JAK, 15,3% au fost spitalizați și au necesitat terapie cu oxigen sau ventilația mecanică, iar 7,1% au decedat.

Riscul semnificativ mai mare de severitate crescută a COVID-19 în rândul pacienților tratați cu rituximab versus inhibitori TNF a fost raportat printr-un Odds Ratio (OR) de 4,15. În mod similar, cei tratați cu inhibitori JAK au prezentat un risc semnificativ mai mare de severitate COVID-19 crescută comparativ cu cei în tratament cu inhibitori TNF (OR = 2,06). Pe de altă parte, nu a fost identificată o asociere semnificativă între tratamentul cu abatacept sau cu inhibitori de interleukina-6 și severitatea bolii COVID-19 la pacienții incluși în studiu.

Rezultatele studiului evidențiază necesitatea prioritizării pacienților cu poliartrită reumatoidă care sunt în tratament cu rituximab sau inhibitori JAK în ceea ce privește strategiile de mitigare a riscurilor legate de COVID-19 (incluzând vaccinarea împotriva SARS-CoV-2 și măsurile de distanțare socială).

„Încurajăm vaccinarea, desigur, dar constatările noastre evidențiază o mare necesitate de a înțelege cum să reducem riscul, în special pentru pacienții tratați cu rituximab, având în vedere că nu ne așteptăm ca vaccinarea lor să producă un răspuns la fel de robust, în comparație cu pacienții tratați cu alte medicamente”, a declarat dr. Jeffrey Sparks de la Brigham and Women’s Hospital și Harvard Medical School, Boston.

Citește și: