#EULAR2019. Tratamentul poliartritei reumatoide ar trebui să ia în considerare experiența pacientului
Poliartrita reumatoidă (PAR) este o boală inflamatorie, autoimună, care afectează articulațiile și conduce la durere, rigiditate. Este cea mai frecventă formă de artrită autoimună, cu 2.3 milioane de bolnavi în Europa, iar 3 din 4 pacienți sunt femei.
Sursa foto: The Lancet
Frecvent manifestările acestei boli sunt percepute puternic de către pacient: durere, fatigabilitate intensă, mobilitate redusă. De aceea, percepția pacientului și a clinicianului pot fi diferite în ceea ce privește tratamentul potrivit. În cadrul Congresului Ligii Europene de Luptă Împotriva Reumatismului a fost dezbătut algoritmul de alegere a tratamentului.
Impactul artritei reumatoide asupra calității vieții, în percepția medicului și pacientului
În cadrul evaluării PAR se utilizează diferite scale de activitate a bolii, care includ atât semne, cât și simptome. Între pacient și medic există frecvent discordanțe în această privință:
- 43% dintre pacienți raportează o percepție diferită a gravității bolii față de medic;
- 79% dintre evaluările efectuate de pacienți conduc la un scor de gravitate mai ridicat decât în cazul medicilor.
Această diferență se datorează celor trei simptome majore ale poliartritei reumatoide: durere, fatigabilitate și rigiditate.
Durerea este un factor decisiv în atingerea remisiunii bolii. În 60% dintre cazuri, criteriile ACR/EULAR de remisiune nu sunt atinse datorită percepției subiective de durere a pacientului. În plus, durerea contribuie masiv la bunăstarea emoțională a pacientului: se estimează că nivelul de sănătate percepută se explică în proporție de 44% prin nivelul de durere, și doar în 22-23% prin evaluarea obiectivă a funcției fizice și a intensității bolii. În plus, un nivel de durere ridicat se corelează și cu fatigabilitatea și cu calitatea scăzută a somnului.
Al doilea factor important este fatigabilitatea. Aceasta are cel mai mare impact asupra integrării sociale a pacientului: crește de 35 de ori frecvența unei productivități scăzute la locul de muncă.
Nu în ultimul rând, rigiditatea scade capacitatea pacientului de a îndeplini funcții de auto-îngrijire: peste 60% dintre pacienți descriu drept imposibile ridicatul din pat, spălatul, îmbrăcatul și prepararea micului-dejun.
Evaluarea simptomelor în practica medicală
Astfel, este evident că simptomele trebuie să reprezinte un factor mai important în evaluarea și tratarea pacientului. Pentru a cuantifica mai exact simptomele, în cadrul EULAR au fost propuse o serie de modalități:
- scala ICHOM (Consorțiul internațional pentru măsurarea obiectivelor medicale) care include și durerea, fatigabilitatea, funcționalitatea în societate și familie;
- utilizarea de aplicații pentru a raporta eficient apariția și evoluția simptomelor.
Terapia centrată pe pacient
În menținerea simptomelor la un nivel acceptabil pentru pacient, temporizarea tratamentului este esențială. Un diagnostic și un tratament precoce îmbunătățesc prognosticul pe termen lung: după 6 ani de urmărire, persoanele cu un diagnostic întârziat cu 12 săptămâni prezintă de trei ori mai frecvent distrugere articulară și cu 10% mai rar remisiune a bolii.
Noile terapii, medicamentele biologice și inhibitori de JAK, dovedesc efecte pozitive asupra simptomelor (durere, fatigabilitate, funcție fizică), superioare tratamentelor clasice precum metotrexat (care, în plus, prezintă reacții adverse intense). Terapiile biologice sunt anticorpi monoclonali care țintesc în mod specific o proteină implicată în procesul patologic al bolii. Inhibitorii de JAK kinază interceptează căile de semnalizare a celulelor imune, care amplifică procesul inflamator.
În cadrul EULAR 2019 a fost realizată o trecere în revistă a acestor rezultate. Studiile au comparat patru strategii terapeutice: adăugarea sau switch-ul unei terapii biologice sau a unui inhibitor JAK.
Adăugarea terapiilor biologice în schema de tratament, care include antialgice și metotrexat, conduce la îmbunătățirea profilului simptomatic:
- La 24 de săptămâni de tratament, grupul de pacienți care a primit adalimumab a prezentat o scădere cu 28% pe scara analoagă de evaluare a durerii (VAS), față de scăderea de 12% în grupul metotrexat;
- Tocilizumab scade fatigabilitatea cu 6 pe scala FACIT-F, față de 3.2 în cazul grupului placebo.
În cazul în care clinicianul decide adăugarea unui inhibitor JAK, atât tofacitinib, cât și baricitinib conduc la rezultate pozitive: la 3 luni, diferență de 17% și, respectiv, 14% pe scala VAS a durerii față de placebo.
Rezultate superioare au fost obținute și din studiile clinice care au urmărit timp de 12 săptămâni adăugarea upadacitinib la metotrexat, un inhibitor selectiv JAK1:
- Față de adăugarea placebo, upadacitinib conduce la o scădere a durerii cu 16% mai mare, pe scala VAS;
- Upadacitinib scade cu 44 de minute durata redorii matinale față de placebo;
- Pe scala HAQ-DI, ce evaluează funcția zilnică, upadacitinib a condus la rezultate de două ori mai bune decât placebo.
Și în ceea ce privește switch-ul (înlocuirea unei terapii din schema pacientului, precum metotrexatul) terapiile biologice și inhibitorii JAK se dovedesc linii terapeutice eficace:
- Sarilumab scade cu 9% severitatea durerii față de placebo;
- Tofacitinib scade cu 4% severitatea durerii față de placebo.
Simpozionul din cadrul EULAR 2019 a subliniat importanța ambelor persoane implicate în gestionarea unui caz de poliartrita reumatoidă: pacientul și medicul. Evaluarea acuzelor subiective este esențială în alegerea tratamentului și în relația medic-pacient, iar terapiile moderne conduc la un grad de control al bolii superior.
Citește și:
- #EADV2018. Inhibitor selectiv JAK1 eficient în dermatită atopică moderată și severă în studii stadiu 2
- INTERVIU. Robert Moots: inhibitorii JAK vor aduce schimbări majore în modul în care tratăm poliartrita reumatoidă
- #EULAR2019. Remisiunea artritei reumatoide reduce cu 80% riscul cardiovascular