INTERVIU. Prof. Richard Sullivan și Prof. Mark Lawler despre dezvoltarea programelor de control al cancerului




Prof Richard Sullivan (R.S.) și Mark Lawler (M.L.) au discutat cu redacția raportuldegarda.ro despre situația actuală a României în controlul cancerului. Au fost identificate câteva din probleme, potențiale soluții și metode de implementare a acestora. Cei doi au fost experți invitați în cadrul evenimentului Cancer Action Media Summit, organizat de Pfizer, Viena 2018.

  • Ce stă la baza construirii unui program național de control al cancerului?

R.S.: Cercetarea, controlul calității și continuumul în cancer, de la prevenție la îngrijiri post-cancer. Un program de control al cancerului este un sistem adaptativ complex. Când modifici o parte trebuie să iei în considerare posibile efecte asupra celorlalte elemente. De exemplu poți să decizi să crești screeningul în cancerul colorectal. Pare o idee bună, nu? Nu și dacă sistemul tău medical nu are capacitatea de a prelua și diagnostica și trata pacienții noi identificați de screening.

abonare

O greșeală făcută de țările vestice în dezvoltarea programelor de control al cancerului a fost că au presupus că piața medicală se va autoregla și rezultatele se vor îmbunătăți. În realitate, trebuie să ai un plan transparent și mecanisme de control.  Îngrijirea în cancer poate fi sub-optimală, oamenii se pot comporta foarte rău. Trebuie să știi ce fac doctorii cu pacienții și să ai abilitatea de a acționa pe baza acestor informații. De exemplu, un spital să nu mai poată trata cancerul de sân sau un doctor să nu mai poată administra un anumit chimioterapic. Un sistem de control al calității trebuie să stea la baza structurii sistemului.

  • De ce este cercetarea importantă?

R.S. Pentru că fiecare țară este diferită, fie că este vorba de economie, istoric de dezvoltare a sistemului medical, puncte tari și slabe. Este important ca acestea să fie înțelese, ceea ce necesită cercetare. Nu cercetare din SUA, nu cercetare din Marea Britanie, ci cercetare din propria țară. Studiile au demonstrat că în cazul cancerului, pentru rezultate clinice optime este nevoie de un sistem de cercetare activ. În ultimii doi ani, eu și Mark am coordonat o echipă de cercetători pentru a dezvolta o hartă a cercetării în cancer. Ceea ce am observat este o corelație foarte bună între țările cu cele mai slabe programe de cercetare și cele cu cele mai slabe rezultate clinice. Cercetarea nu este un supliment de lux al unui program național de control al cancerului, ci o componentă esențială.

M.L Cercetarea are efect și la nivelul rezultatelor spitalelor unde se realizează cercetarea. Aceste centre urmăresc noile metode de diagnosticare, noile medicamente, noile tehnici chirurgicale și au capacitatea de a le implementa. Astfel, un pacient tratat într-un centru care are studii clinice în desfășurare va avea rezultate mai bune.

viena-cancer-control-interviu-richard
Pfizer/KFP/Marko’s Photography
  • Ce arătă studiile dumneavoastră despre cercetarea în Europa centrală și de est, și în special în România?

M.L.: Am urmărit ce fonduri sunt dedicate cercetării în cancer și dacă acestea sunt îndreptate către cele mai importate boli ale țării respective. Cancerul colorectal, gastric, pulmonar și pancreatic sunt arii cercetate insuficient luând în considerare incidența. De cealaltă parte a spectrului, cancerele hematologice au mult mai multe studii raportat la incidența lor relativ redusă.

R.S.: România ar putea face mai multă cercetare în cancer în raport cu resursele financiare ale țării. În general, trebuie sa ai un portofoliu echilibrat, cu cercetare susținută de stat în chirurgia cancerului, radioterapie, paleație, epidemiologie. Acestea sunt zonele care au nevoie de finanțare domestică pentru ca România să își îmbunătățească capacitatea de cercetare.

  • Cum poate o țară ca România să își crească nivelul cercetării?

R.S.: În primul rând, ideea că nu poți fi competitiv sau că este prea dificil este falsă. Poți face cercetare la orice nivel. Poți să o faci prin colaborare sau prin ajutor extern. Nu există nici o barieră fundamentală pentru ca o țară să aibă un program de cercetare la nivelul PIB-ului (produsului intern brut). Un exemplu pozitiv este Polonia. Ei au fost primii din zona Europei Centrale și de Est care au participat la congrese internaționale, care au legat colaborări cu instituții precum Centrul Național pentru Cancer din SUA.

M.L.: Trebuie ca cercetarea pe care o faci să fie de importanță atât națională, cât și internațională. Astfel poți publica în reviste internaționale și primi fonduri externe. Pentru a le primi însă trebuie să fi competitiv, să ai expertiza necesară. Pe acesta o poți dezvolta, de exemplu prin colaborări între țări cu punctele tari complementare sau prin a trimite studenți în centre de excelență.

  • Plecarea studenților în programe de formare este doar un exemplu al efectelor asupra țărilor central-est europene ale libertății de mișcare în cadrul UE. Ne puteți vorbi și despre alte efecte?
viena-cancer-control-mark-speaker
Pfizer/KFP/Marko’s Photography

R.S: Ca aspecte negative voi numi plecarea personalului medical și a pacienților din est către vest. Fenomenul de ”brain drain” apare prin “asset stripping” de către țări care atrag cei mai buni profesioniști din alte țări cu salarii mai mari și prin progres în carieră.
Pacienții aud că dacă își duc copilul în Austria sau Germania va primi un tratament mai bun. Astfel pleacă atât banii, cât și presiunea publică.

Ca aspecte pozitive: doctorii plecați în alte țări păstrează acasă o rețea de prieteni și familie, unde pot să migreze ideile învățate în cadrul altor sisteme.

  • Care sunt zonele controlului cancerului în care ar trebui România să se concentreze?

R.S.: În primul rând modalitățile principale de control și tratament al cancerelor solide ale adulților: chirurgie, radioterapie, patologie și imagistică. Pe partea pediatrică, România este bine conectată cu instituțiile de cercetare europene, dar are lipsuri la nivelul finanțării și a programelor structurate de cercetare a tratamentului cancerelor pediatrice, în pricipal chimioterapie.

Îngrijire paleativă, cercetarea sistemelor de sănătate, prevenție și sănătate publică: aceste arii sunt orfanele cercetării în cancer în toate țările, inclusiv în țările bogate vestice.

M.L: Screeningul cancerului de col uterin (în România rata mortalității era de 14.2% față de media UE de 3.7%, în prezent situația s-a îmbunătățit puțin), îmbunătățirea accesului la medicamente inovative, accesul la statistici asupra îngrijirilor medicale, testele diagnostice – inclusiv teste genetice pentru a putea aplica medicina personalizată.

viena-cancer-control-interviu-mark
Pfizer/KFP/Marko’s Photography
  • Cum poate România să implementeze schimbările necesare pentru un program național de control al cancerului performant?

R.S.: Primul pas este o integrare mai bună a clinicienilor, jurnaliștilor, grupurile de advocacy pentru pacienți din România în comunitatea internațională. Chiar dacă instituțiile europene au început să își concentreze mai multă energie și resurse în țările ce au mai mare nevoie, Norvegia de exemplu se descurcă bine și singură, 90% din schimbare trebuie să provină din intern. Nu poți forța schimbarea. Doar românii își înțeleg cu adevărat sistemul și ei sunt cei responsabili.

Schimbarea nu vine neapărat din partea conducerii, în multe țări schimbarea vine din partea asociațiilor de pacienți. Comunitatea politică este prea slabă și se schimbă prea repede pentru a putea face schimbări fundamentale în controlul cancerului. Persoanele care sunt continuu acolo sunt clinicienii și grupurile de advocacy pentru pacienți.

Schimbarea necesită campioni locali cu o rețea extinsă de prieteni externi și suport instituțional. Este foarte greu să schimbi dinamica unui sistem de unul singur. Marea Britanie a avut ajutorul francezilor, olandezilor și suedezilor, care au contribuit la identificarea problemelor din sistem și au propus posibile soluții.

  • Cum pot fi duse la capăt planuri de control ale cancerului pe termen lung în țări instabile politic?

R.S: Aș introduce aceste planuri la un nivel constant. Într-o țară ca România nu aș încerca la nivel politic, ci la nivelul unui consorțiu de spitale publice sau al grupurilor de advocacy pentru pacienți, undeva unde oamenii vor fi aceiași pentru următorii 5 ani.

M.L.: Aș identifica cine este cel care ia deciziile în cadrul departamentului de sănătate. Nu aș acționa la nivelul ministrului sănătății, pentru că acesta va veni și pleca, dar va fi un oficial care va rămâne încă acolo. De asemena, aș forma un grup special pentru controlul cancerului. În departamente cu multiple responsabilități, controlul cancerului este ușor să coboare în lista de priorități.

Profesorul Mark Lawler Universității Reginei din Belfast și profesorul Richard Sullivan, King’s College London sunt experți în controlul cancerului, având proiecte de cercetare asupra hărților de cercetare în cancer.

Citește și: