INTERVIU. Prof. Dr. Tit Albreht: „Când lipsește un plan național de control al cancerului apar probleme care nu sunt evidente pentru autorități, dar care sunt vitale pentru pacienți”
Până în 2035 se așteaptă ca numărul de cazuri de cancere să se dubleze la nivel mondial. Un sfert din decesele prin cancer se înregistrează în Europa. În întreaga lume, 81% dintre națiuni au un plan de control al cancerului (PNCC) funcțional, însă în Europa Centrală și de Est (CEE – Central and Eastern Europe), 54% dintre țări nu au o astfel de strategie națională.
Prof. Dr. Tit Albreht, coordonator al proiectului iPAAC (Innovative Partnership for Action Against Cancer) Joint Action și cercetător în cadrul Institutul Național de Sănătate Publică din Slovenia, a explicat importanța unui plan național de control al cancerului, într-un interviu acordat pentru Raportuldegardă.ro, cu ocazia evenimentului Cancer Media Summit, desfășurat la Bruxelles.
„Când un pacient primește diagnosticul de cancer vrea să știe două lucruri. Există un tratament care îi poate asigura vindecarea? Ce șanse de supraviețuire are? Ca să răspundem la ambele întrebări avem nevoie de o bună organizare a sistemului medical, avem nevoie de date de calitate și de dovezi. Nu putem răspunde altfel acestor întrebări vitale” – Dr. Albreht
În România, Planul Național de Control al Cancerului a fost dezvoltat în 2016 însă până în prezent nu a fost implementat. Dr. Albreht a explicat criteriile necesare pentru ca un astfel de plan să devină operațional și a comentat problemele cu care s-a confruntat România:
- Nu e suficient un document, e necesar și un plan de acțiune
„Atunci când există un document pregătit trebuie să existe și ceea ce se numește un plan de acțiune prin care sunt stabilite obiectivele concrete și este dezvoltată o strategie în timp. Cred că acesta este motivul pentru care planul României nu a fost operațional. Pentru mine a fost șocant să aflu că nu s-a întâmplat nimic. Consider că un plan de control al cancerului este o promisiune, este ca o lege. Este ca și cum am spune că am introdus o nouă lege vizând siguranța pe șosele, dar nu o implementăm pentru că oamenii s-ar supăra că vor fi amenzi”
- Stabilirea priorităților
„Cred ca e importantă setarea priorităților. Toate țările se confruntă cu probleme legate de resursele limitate. Nu poți face totul dintr-odată sau într-un an. Trebuie să stabilim modul în care sunt introduse noi medicamente, să vedem ce programe de screening alegem și cum le implementam, să vedem cum colectăm datele și cum le prelucrăm, cum structurăm sistemul. Apoi este necesară plasarea unor obiective în timp. PNCC se realizează pe perioade între 3 și 7 ani. De obicei 4 sau 5 ani, ceea ce iți oferă timp să dezvolți activități în sistem. De asemenea, ministerul de finanțe și casa de asigurări pot distribui resursele pe diferite perioade”
- Asigurarea resurselor
„O problemă pe care guvernul României a adresat-o deja e legată de salariile medicilor. Nu știu dacă va fi sustenabil, dar a fost un pas important. Știu că situația era critică pentru că mulți medici părăseau țara. Este dificil pentru țară ca cineva să plece atunci când e format într-o meserie complexă cum e cea de oncolog, de exemplu. Cred că asigurarea resurselor e foarte importantă. Și asta înseamnă resurse umane dar și infrastructură, precum și resurse financiare. Este un paradox cumva. Guvernul a alocat bani pentru salariile medicilor, probabil se găsesc resurse pentru programe de screening și alte activități necesare”
- Asumarea responsabilității
„Un alt aspect important este cunoașterea responsabilităților persoanelor implicate. Vom introducem noi terapii. Cine plătește pentru ele? Cine semnează. Altfel, casa de asigurări așteaptă o decizie de la minister, ministerul așteaptă recomandări din partea societăților profesionale. Totul devine un joc de împărțire a responsabilităților.”
Există o reticență față de planul de control al cancerului pentru că acesta reprezintă un angajament
În opinia Dr. Albreht, apar mai multe probleme atunci când nu există un PNCC. Pe de o parte finanțarea e insuficientă, iar oncologia nu este considerată astfel o prioritate. Există și probleme legate de continuitatea îngrijirilor medicale, nu se pot asigura servicii comprehensive, nu se poate discuta de echipe multidisciplinare.
„Una dintre problemele pe care le suspectez în multe țări, nu doar în România, este reticența față de implementarea unui plan de control al cancerului pentru că acesta reprezintă, de fapt, un angajament. Ca să îl implementezi trebuie să asiguri resursele necesare”
Dr. Albreht atrage atenția asupra faptului că prin lipsa unui plan în oncologie „apar probleme în asigurarea unor servicii care nu sunt evidente pentru autorități, dar sunt vitale pentru pacienți”. Acestea includ probleme legate de reabilitare, reintegrarea în societate și îngrijirea paliativă.
Dreptul de a uita
Pentru o problemă cum este cancerul există probleme legate de angajare, mai ales la persoanele tinere. Cancerul e considerat o boală a celor în vârstă, dar peste 30% dintre cancere apar înainte de 65 de ani.
„Aceste persoane încă lucrează, sunt active și nu se pot confrunta cu toate acestea singure, pacienții trebuie să fie protejați cumva. De aceea, trebuie să menționez o inițiativă realizată în Franța și Belgia numită The right to forget (Dreptul de a uita). În cazul copiilor care au avut cancer, după 5 ani de la tratament și pentru pacienții adulți, după 10 ani de la tratament, nu mai este nevoie să prezinte dovezi dacă au avut sau nu cancer”.
„Dacă menționezi că ai avut o problemă în trecut nu te vor trata ca și cum ai avut cancer, ci ca si cum încă ai. Azi cancerul poate fi tratat cu succes, iar speranța de viață crește. Cu toate acestea, stigmatizarea încă există”
Dr. Albreht a comentat modelul Franței și al Belgiei de reintegrare socială a supraviețuitorilor de cancer:
„În Franța și Belgia s-a realizat această înțelegere cu băncile, cu asiguratorii, astfel încât oamenii să nu se mai confrunte cu astfel de probleme. De exemplu, o femeie de 35 de ani cu limfom Hodgkin, tratată cu succes, are copii mici și vrea să cumpere o casă. Nu se mai acceptă ca și după 10 ani să se considere că încă boala reprezintă o povară și nu poți plăti împrumutul pentru că un deces ar fi inevitabil. E foarte importantă această măsură. Având în vedere provocările din Europa Centrală și de Est, poate aceasta nu e o prioritate momentan, dar clar trebuie stabilit un astfel de obiectiv în timp. Trebuie să știm ce e de făcut și să ne asumăm responsabilitatea”
Prevenție și screening
46% din țările CEE au implementat un program de detecție a cancerului. O problemă nu doar în aceste regiuni, ci și pe întregul continent este durata implementării programelor de screening.
„În 2003, la nivelul UE s-a decis propunerea unor ghiduri pentru screeningul cancerului cervical, de sân și colorectal. După 16 ani, multe țări încă nu iau măsuri. Trebuie să ne gândim la asta pentru că există propuneri pentru programe de screening noi. Există noi posibilități de diagnostic, screeningul reprezintă o oportunitate, o provocare și o problemă de costuri. Noi terapii sunt disponibile, imunoterapiile câștigă teren, la fel și terapiile inovatoare precum CAR-T. Mai mai mulți oameni supraviețuiesc cancerului, ceea ce înseamnă că au învins boala, însă se confruntă cu noi provocări” – Dr. Albreht
Prof. Albreht a menționat și modul în care se pot integra într-un mod eficient datele obținute dintr-un program de screening:
„Registrele pentru cancer trebuie să fie legate de date care provin din programe de screening. Doar dacă avem această conexiune putem fi eficienți. Pe de altă parte, nu putem doar să realizăm screening, trebuie să asigurăm și accesul la tratament”
Trebuie să întreprindem acțiuni simple, înainte de a lua măsuri complexe
Acesta a menționat faptul că uneori este o provocare să aducem cancerul în prim-plan pentru că povara bolilor cardiovasculare este foarte mare. În Europa de Sud-Est și Est, morbiditatea prin boli cardiovasculare e mai mare decât în Vest, însă afecțiunile oncologice sunt în creștere.
De asemenea, acesta a menționat faptul că intervențiile pentru controlul unor factori de risc asociați celor mai frecvente tipuri de cancere sunt insuficiente în CEE:
„Uneori măsurile simple pot fi eficiente. Nu trebuie să evităm acțiunile simple înainte să luăm măsuri complexe. În ceea ce privește fumatul, multe țări din regiune sunt producătoare de tutun. Mai mult decât atât, consumăm mai mult alcool ca oricare alt continent. Un motiv este că avem producția proprie. Adresarea problemelor care țin de stilul de viață vor deveni importante pentru managementul bolilor cronice”
O strategie națională pentru medicina genomică
Dr. Albreht a comentat și rolul unei strategii naționale pentru medicină genomică, având în vedere modul în care a evoluat înțelegerea cancerului în ultimii ani și progresele în tehnologie.
„O strategie de medicină genomică poate fi avantajoasă nu doar pentru pacienți dar și pentru cei care finanțează. Nu mai tratezi oameni care nu au beneficii de pe urma tratamentului. Pentru mine nu există îndoială că acestea ar trebui rambursate din fonduri publice. Ar trebui, însă, structurat totul într-un mod clar. Pe măsură ce introduci co-plata în structură, în procesul de diagnostic pentru cancer, creezi diferențe și mai mari. Desigur, pentru o persoană cu cu un status economic mai mic s-ar putea să fie prea mult. Belgia a introdus NGS ca o măsură aplicată o singură dată. Dar a reușit să o introducă, iar casa de asigurări a agreat metoda. În final, dacă trebuie să plătești sume mari pe tratamente ineficiente te lovești de costuri mai mari decât dacă ai realiza de la început testarea genetică”
În cazul registrelor, problema este lipsa de înțelegere
Probleme specifice regiunii CEE includ lipsa îngrijirilor comprehensive, lipsa strategiilor pentru prevenție și mai ales lipsa registrelor în oncologie pentru multe țări.
„Unele țări nu au registre de cancer, ceea ce înseamnă că lipsește un schelet bun pentru evaluare situației. Fără evaluare nu există ținte, iar planificarea unei strategii pentru cancer sau orice altă boală este ineficientă. În unele țări lipsește sprijinul politic pentru realizarea registrelor, care de fapt reprezintă unele dintre cele mai ieftine instrumente pentru politicile în domeniul sănătății. Trebuie să sprijinim dezvoltarea continuă a registrelor de cancer”
„În cazul registrelor problema e lipsa de înțelegere. Acestea sunt privite ca niște structuri birocratice care colectează date. European Network of Cancer Registries a calculat cât ar costa să menții un registru de cancer per pacient diagnosticat. Costul pentru un cetățean e mai mic de 1 euro pe an, costă cât transportul public practic. În cazul politicilor de sănătate, în acest sens, apare o problemă de proprietate. În țările noastre, miniștrii de schimbă foarte repede, ceea ce cauzează o fugă de responsabilitate. Îngrijirea pacienților cu cancer nu ar trebui să depindă de planuri politice”
Citește și:
- Planul Național pentru Cancer: Recomandările experților internaționali pentru România
- INFOGRAFIC. Inegalități și discrepanțe în managementul cancerului de sân avansat în România în comparație cu abordarea la nivel european