Leucemia limfocitară cronică: mai multe boli într-una singură. Ce sunt biomarkerii?

  • Altfel despre Cancer



Leucemia limfocitară cronică (LLC), un tip de cancer al sângelui frecvent întâlnit la nivelul Uniunii Europene, are ca punct de plecare limfocitele B anormale. Acestea sunt mature din punct de vedere morfologic, dar nu și din punct de vedere imunologic. Limfocitele B anormale se acumulează progresiv în sânge, în măduva osoasă și în țesuturile limfatice.

LLC este însoțită de simptome nespecifice, care se pot întâlni și în numeroase alte boli maligne sau infecțioase.  Cu toate acestea, diagnosticul de LLC se suspectează la un pacient vârstnic, cu un număr mare de limfocite prezente la hemoleucogramă.

abonare

Pentru confirmarea diagnosticului de LLC se realizează o serie de investigații clasice, cunoscute de ani de zile. Vestea bună este că există și teste mai noi care pot ajuta în stabilirea unui diagnostic de precizie al bolii. Acestea din urmă permit specialistului hematolog să aleagă opţiunea terapeutică cea mai potrivită.

Pentru diagnosticarea LLC se urmăresc următoarele aspecte în testele efectuate:

  • Prezența unui număr mare de limfocite (limfocitoză) în sânge
  • Caracterele morfologice anormale prezentate de limfocitele B
  • Identificarea caracterului clonal al limfocitelor B (acestea sunt identice din punct de vedere genetic)

Care sunt testele folosite pentru diagnostic?

Sunt 3 teste principale clasice, utilizate pentru confirmarea diagnosticului de LLC: hemoleucograma, frotiul din sânge periferic și imunofenotiparea.

Pentru stabilirea unui diagnostic de LLC este necesară analiza integrată a rezultatelor examinării microscopice a sângelui periferic și a testării limfocitelor prin „citometrie în flux”.

Hemoleucograma completă și formula leucocitară se realizează pentru confirmarea limfocitozei, adică a creșterii numărului de limfocite B maligne. Pentru diagnosticul LLC, un criteriu de diagnostic este prezența a mai mult de 5.000 de limfocite B pe microlitru de sânge.

Frotiul din sângele periferic ajută la evaluarea morfologiei celulelor maligne, cu alte cuvinte a aspectului limfocitelor B maligne. Limfocitele B din LLC sunt mai mici decât în mod normal, mai fragile și sunt ușor distruse la etalarea pe lama de sticlă, ceea ce le  conferă aspectul caracteristic de celule pătate – „smudge” (En.) cells.

Imunofenotiparea înseamnă punerea în evidență a unor markeri de pe suprafața limfocitelor B, care indică originea clonală a acestor celule.

Pentru a ne asigura că boala suspectată este LLC, este necesară identificarea markerilor de suprafaţă (proteine de pe suprafața acestor celule) care nu mai funcţionează corespunzător, markerii de suprafață numiți CD („cluster of differentiation” -En.). Aspectul anormal al limfocitelor B și caracterul clonal trebuie confirmate prin tehnica „citometriei în flux”, care reprezintă un test ce identifică markeri specifici de pe suprafața acestor celule.

Prin această tehnică de laborator, sunt analizate în jur de 1.000 de celule pe secundă, iar doctorul primește un rezultat ce poartă numele de imunofenotip, un fel de amprentă a proteinelor de pe suprafața celulelor transformate malign, în cazul LLC.

Ce rezultate putem obține?

Identificarea markerilor de suprafață CD5 și CD23 în acelaşi timp este un element caracteristic pentru LLC, arătând populația anormală de celule. La nivelul unui limfocit B, există anumite tipuri de molecule pe care ne putem aștepta să le găsim în mod normal precum CD19, CD20, CD23. Un element anormal este însă CD5, un marker exprimat în mod normal de limfocitele T, nu de limfocitele B. CD23 este un marker important care ajută în diferențierea LLC (CD23 pozitiv) de un anumit tip de limfom – limfom cu celule de manta (En. mantle cell lymphoma), care este CD23 negativ.

De asemenea, „citometria în flux” oferă informații despre caracterul clonal al limfocitelor maligne (asemănarea genetică a acestora). Conform ghidurilor Societăţii Europene de Oncologie Medicală (ESMO), fiecare clonă a celulelor leucemice exprimă în mod restrictiv fie tipul λ, fie tipul κ de lanţuri uşoare ale imunoglobulinelor, spre deosebire de limfocitele B normale produc ambele tipuri de lanțuri, acestea fiind elementele de bază care intră în alcătuirea imunoglobulinelor).

Dozarea nivelului de imunoglobuline este indicată la pacienții care dezvoltă infecții repetate, întrucât administrarea lunară intravenoasă de imunoglobuline poate reduce frecvența episoadelor infecțioase.

Biopsia din măduva osoasă, locul unde se produc limfocitele B, nu este necesară pentru stabilirea diagnosticului de LLC, dar poate fi efectuată pentru a evalua gradul și tiparul aglomerării de limfocite B.

Prin infiltrarea măduvei osoase cu limfocite B maligne este afectată producția celorlalte celule care se produc aici în mod curent – hematiile, neutrofilele și trombocitele – cu apariția consecutivă a simptomelor bolii – anemia, febra și, respectiv, sângerările.

Ca orice tip de cancer, și leucemia limfocitară cronică apare prin multiplicarea excesivă, „aberantă” în termeni medicali, a celulelor normale ale organismului – în acest caz, a limfocitelor B.  

Limfocitele B maligne prezintă afectări grave la nivelul ADN-ului și nu mai seamănă deloc cu limfocitele B normale, nici din punctde vedere al morfologiei, nici al funcției.

Ce înseamnă medicina personalizată în abordarea LLC?

În ultimii ani, pe fondul evoluțiilor din domeniul geneticii și biologiei moleculare, a crescut nivelul de înțelegere asupra biologiei cancerului. A fost descifrată până la nivel molecular și genetic morfologia limfocitelor B transformate malign, așa încât leucemia limfocitară cronică s-a transformat dintr-o enigmă într-o boală mai ușor de înțeles, de diagnosticat și de tratat.

Prin analize complexe, la nivelul limfocitelor B maligne a fost pusă în evidență o serie de modificări, care poartă numele de biomarkeri. Aceștia sunt indicatori biologici extrem de importanți, deoarece de prezența sau de absența lor la nivelul celulei canceroase depind prognosticul bolii, alegerea terapiei adecvate, probabilitatea de răspuns la un anumit medicament sau profilul de reacții adverse în timpul tratamentului.

Biomarkerii se bazează pe caracteristicile genetice, fenotipice și moleculare ale celulelor maligne.

Evidențierea acestor biomarkeri prin teste specifice permite alegerea tratamentului potrivit, la momentul potrivit, pentru pacientul potrivit. Aceasta este definiția medicinei personalizate, care deja se aplică în managementul leucemiei limfocitare cronice.

De aceea, este esențială testarea specifică a fiecărui pacient cu LLC și realizarea unui diagnostic de precizie înainte de inițierea tratamentului.

Pentru mai multe informații despre LLC, citește și: