Monitorizarea bazată pe ctDNA îmbunătățește stratificarea riscului în cancerul de sân
Un test de biopsie lichidă poate semnala recidiva cancerului de sân cu luni înaintea imagisticii și poate ajuta la adaptarea tratamentului.
O analiză condusă în cadrul Cancer Hospital of China Medical University și publicat în revista Cancer Biology & Medicine, analizează în modul în care detectarea bolii reziduale minime (MRD) transformă managementul cancerului de sân. Analiza se bazează pe dovezi clinice, progrese tehnologice și perspective biologice pentru a demonstra că monitorizarea MRD bazată pe ctDNA poate detecta boala reziduală, anticipa recidiva și ghida deciziile terapeutice într-un mod dinamic.
În urma analizei, concluzia a fost că detectarea bolii minime reziduale permite identificarea recidivei tumorale înainte ca aceasta să fie aparentă imagistic și duce la intervenția terapeutică timpurie. Totodată, este evidențiată necesitatea standardizării testelor, definirii pragurilor optime și stabilirii intervalelor adecvate de testare pentru a avea un tratament optim.
Sunt descrise două strategii principale de detecție a bolii minime reziduale. Una dintre ele utilizează profilul genomic al tumorii inițiale pentru a dezvolta teste personalizate cu specificitate extrem de ridicată, capabile să detecteze ctDNA la niveluri foarte scăzute și să urmărească evoluția clonală și mecanismele de rezistență. Cealaltă metodă se bazează pe panouri fixe de gene, oferind avantajele standardizării, rapidității și accesibilității, cu un compromis moderat asupra sensibilității.
Datele clinice analizate arată că prezența ctDNA după intervenția chirurgicală este asociată cu un risc semnificativ mai mare de recurență și cu o supraviețuire redusă. În multe cazuri, recidiva moleculară este detectată cu opt până la cincisprezece luni înainte de apariția semnelor imagistice. În context neoadjuvant, dinamica ctDNA reflectă fidel răspunsul la tratament, iar studiile recente demonstrează că adaptarea terapiei pe baza statusului bolii minime reziduale poate prelungi semnificativ supraviețuirea fără progresie.
Monitorizarea post-terapeutică se bazează în prezent în principal pe metode imagistice, precum ecografia, mamografia și tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică, precum și pe markeri serici precum CEA și CA15-3. Sensibilitatea și specificitatea acestor metode sunt însă limitate în detectarea bolii microscopice. Biopsia tisulară rămâne standardul de aur pentru confirmarea recidivei, dar caracterul său invaziv și imposibilitatea de a fi repetată frecvent reduc utilitatea sa în urmărirea pe termen lung.
În acest context, detectarea bolii reziduale minime prin analiza ADN-ului tumoral circulant a apărut ca o soluție promițătoare. Testarea ctDNA permite identificarea celulelor tumorale reziduale și oferă un avantaj temporal semnificativ față de metodele convenționale, anticipând recidiva clinică sau imagistică cu luni de zile înainte. Dinamica ctDNA reflectă răspunsul la tratament, clearance-ul fiind asociat cu eficacitate terapeutică, în timp ce creșterea nivelurilor semnalează rezistența și necesitatea ajustării regimului terapeutic. În plus, identificarea mutațiilor ESR1 și PIK3CA în plasmă este esențială pentru ghidarea terapiilor țintite moderne, inclusiv SERD orale, inhibitori PI3K/AKT și tehnologii emergente precum PROTAC-urile.
În perspectivă, monitorizarea ghidată de boala reziduală minimă are potențialul de a redefini îngrijirea post-terapeutică în cancerul de sân. Pacientele cu ctDNA persistent pot beneficia de escaladare terapeutică precoce, în timp ce pacientele fără boală minimă reziduală ar putea evita expunerea inutilă la toxicitate. Pe lângă impactul clinic, testarea ADN-ului tumoral circulant oferă avantaje majore în cercetare și dezvoltarea de medicamente, facilitând selecția populațiilor cu risc crescut și evaluarea mai rapidă a eficacității terapeutice.
Cancerul de sân reprezintă cea mai frecventă neoplazie și principala cauză de mortalitate oncologică la femei la nivel mondial. În prezent, ratele de incidență sunt ușor mai ridicate în țările în curs de dezvoltare comparativ cu cele dezvoltate, fiind observate totodată tendințe de debut la vârste mai tinere și rate crescute de recidivă. Deși terapiile multimodale, incluzând chirurgia, radioterapia, chimioterapia, hormonoterapia și terapia țintită, au îmbunătățit semnificativ prognosticul, între 30 și 40% dintre pacientele cu boală în stadiu incipient prezintă un risc crescut de recurență, iar supraviețuirea globală la cinci ani în cancerul de sân metastatic rămâne sub 30%.
Modelele de recidivă diferă în funcție de subtipul biologic tumoral. În cancerul de sân cu receptori hormonali pozitivi se observă două vârfuri de recurență, la doi–trei ani și la cinci–șapte ani, în timp ce în cancerul triplu negativ și în cel HER2-pozitiv, determinările secundare apar frecvent precoce, în special la nivel visceral sau cerebral. Introducerea inhibitorilor CDK4/6 asociați terapiei hormonoterapiei, precum și a terapiilor duble anti-HER2 și a conjugatelor anticorp-medicament, a redus semnificativ riscul de recidivă în grupurile cu risc crescut. Cu toate acestea, aceste progrese accentuează necesitatea unor instrumente precise de stratificare a riscului, capabile să susțină o abordare cu adevărat personalizată.
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.
Citește și:
- #ESMO25. Adaugarea abemaciclib la terapia endocrină prelungește supraviețuirea generală la pacientele cu cancer mamar cu risc ridicat
- #ESMO25. Testele de biopsie lichidă ctDNA nu sunt încă suficient de precise pentru ghidarea tratamentului în cancerul de colon
- #SABCS2025. Multe femei cu risc genetic de cancer de sân rămân neidentificate când testarea se recomandă doar pe baza istoricului familial