De ce avem nevoie ACUM de inovație în insuficiența cardiacă?
Insuficiența cardiacă este prima cauză de internare în spitalele din România și una dintre principalele cauze de deces. Progresele realizate în tratarea medicală și chirurgicală a infarctului miocardiac și a altor afecțiuni cardiovasculare a determinat creșterea numărului de supraviețuitori care dezvoltă ulterior insuficientă cardiacă. Incidența și prevalenta bolii este în continuă creștere, estimându-se că peste 4.7% dintre romani suferă de insuficiență cardiacă (IC). În fiecare oră, sunt diagnosticate 5 cazuri noi de IC, se efectuează 12 internări din cauza acestei afecțiuni și se înregistrează un deces. Direcțiile de tratament al insuficienței cardiace evoluează constant datorită investițiilor în cercetarea și dezvoltarea de medicamente și dizpozitive noi în vederea îmbunătățirii managementului simtomatologiei și scăderii morbidității și mortalității.
Insuficiența cardiacă este o afecțiune complexă cu multiple abordări terapeutice și, astfel, cu o gamă largă de posibilități de inovație, care poate consta în: progrese farmacologice prin dezvoltarea de medicamente noi, inovația tehnologiei medicale dar și inovație digitală (utilizare mai bună a ingineriei medicale). Inovația este esențială pentru asigurarea accesului pacienților la mijloace moderne de tratament care să scadă numărul și frecvența internărilor în spital și să crească supraviețuirea și calitatea vieții pacienților.
De ce este nevoie de inovație?
Din păcate, în ultimii 20 de ani au existat puține inovații în tratamentul farmacologic al insuficienței cardiace, cu excepția aprobării în 2015 a sacubitril/valsartan de către FDA (Food and Drug Administration) și EMA (Agenția Europeană pentru Medicamente). Astfel, atenția cercetătorilor a fost îndreptată către terapii bazate pe dispozitive care să suplinească nevoile pacienților cu IC. Scopul este de a crește supraviețuirea și calitatea vieții pacienților refractari la terapiile medicamentoase și neeeligibili pentru transplant cardiac. Aceste intervenții constau în optimizarea terapiilor medicale, a intervenției chirurgicale sau a procedurilor percutanate din boala cardiacă ischemică, a intervențiilor reparatorii valvulare, a dispozitivelor de asistare ventriculară sau resincronizare cardiacă.
Intervenția chirurgicală este o opțiune la pacienții cu IC, însă este riscantă, mai ales în stadiile avansate ale bolii. Din acest motiv, mulți pacienți se bazează pe gama largă de medicamente disponibile astăzi pe piață, cu precădere inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și beta-blocante. Aceste medicamente au un răspuns bun, mai ales în stadiile incipiente ale IC, dar eficiența lor scade semnificativ în fazele avansate ale bolii. În plus, din cauza efectelor adverse majore (afectarea funcției renale, hipotensiune), utilizarea medicamentelor poate fi interzisă la unii pacienți pe măsură ce apare insuficiență renală.
Terapia de resincronizare cardiacă (pacemaker) este disponibilă de peste 50 de ani în tratarea insuficienței cardiace. Alte două clase de dispozitive utilizate sunt defibrilatoarele cardiace implantabile și dispozitivele de asistare ventriculară. Progresele din ultimii ani la nivelul nanotehnologiei și senzorilor, au crescut semnificativ siguranța și eficiența mijloacelor terapeutice intervenționale.
Managementul medical al insuficienței cardiace cronice a determinat îmbunătățirea ratei morbidității și mortalității. În ciuda acestor progrese, standardul de aur în faza terminală a IC cronice rămâne transplantul cardiac. Această intervenție poate fi însă realizată numai la un număr mic de pacienți din cauza numărului scăzut de donatori disponibili. Numărul procedurilor de transplant cardiac la nivel global a rămas constant în ultimii ani. Astfel, a devenit esențială creșterea conștientizării comunității medicale asupra evoluției finale a IC, alături de implementarea unor îngrijiri paliative optime.
În plus față de impactul insuficienței cardiace asupra calității vieții și mortalității, aceasta se asociază și cu un impact economic major. Costurile asociate îngrijirii pacienților cu IC reprezintă o povară economică asupra sistemului de sănătate. Principala cauza este reprezentată de rata crescută a internărilor, ceea ce înseamnă că prin prevenția spitalizărilor și reducerea costurilor asociate spitalizărilor, pot fi reduse costurile totale aferente managementului pacienților. În ultimii ani direcția a fost scăderea spitalizărilor prin dezvoltarea unor dispozitive de a monitoriza pacientul înainte de debutul simptomelor de progresie a bolii. Datele clinice arată că momentul prezentării pacientului la medic pentru dispnee (senzaţia de sufocare sau de respiraţie grea) este unul tardiv. Asfel, este importantă asigurarea asistenței medicale de calitate, a monitorizării pacienților și accesul pacienților la mijloace moderne, inovatoare, pentru a scădea numărul și frecvența internărilor.
Abordarea modernă a diagnosticului și tratamentului insuficienței cardiace este multidisciplinară și bazată pe o colaborare strânsă între cercetători, clinicieni, chirurgi cardiovasculari. Ceea ce înainte părea de necrezut și ireal, precum inima artificială, se apropie tot mai mult de realitatea zilelor noastre datorită progreselor remarcabile în domeniul tehnologiei care facilitează dezvoltarea de dispozitive medicale inovatoare pentru a trata și prelungi viața pacienților cu IC. Aceste noi strategii terapeutice sunt necesare acum milioanelor de pacienți cu insuficiență cardiacă cronică.