Politici fără impact: strategiile globale pentru activitate fizică nu au schimbat comportamentele populației
Deși activitatea fizică este una dintre cele mai eficiente intervenții pentru prevenirea bolilor cronice, aceasta continuă să fie insuficient prioritizată în politicile publice la nivel global. Un articol publicat recent în Nature Health arată că, în ultimele două decenii, majoritatea țărilor au adoptat strategii sau politici naționale pentru promovarea activității fizice, însă aceste inițiative nu s-au tradus în creșterea nivelului de activitate al populației.
Datele analizate indică faptul că aproximativ o treime dintre adulți și patru din cinci adolescenți la nivel global nu ating nivelurile recomandate de activitate fizică, iar aceste proporții au rămas în mare parte neschimbate din 2012 până în prezent.
Această discrepanță între dezvoltarea politicilor și impactul real asupra sănătății populației ridică o întrebare esențială: de ce nu reușesc strategiile existente să genereze schimbări concrete?
Lipsa activitații fizice, unul dintre principalii factori de risc pentru bolile cronice
Inactivitatea fizică reprezintă un factor major de risc pentru bolile netransmisibile, inclusiv bolile cardiovasculare, diabetul zaharat de tip 2 și anumite tipuri de cancer. La nivel global, aceasta contribuie la peste 5 milioane de decese anual și este responsabilă pentru 6–10% din povara totală a principalelor boli cronice.
Impactul asupra sănătății este comparabil cu cel al altor factori de risc bine cunoscuți, precum fumatul sau obezitatea. Cu toate acestea, activitatea fizică continuă să primească mult mai puțină atenție în agenda politică globală.
Organizația Mondială a Sănătății și-a propus reducerea prevalenței inactivității fizice cu 15% până în 2030. Totuși, dacă tendințele actuale continuă, acest obiectiv este puțin probabil să fie atins.
Politici există, dar implementarea rămâne limitată
Analiza realizată de autori a inclus documente de politică publică din 200 de țări, utilizând baza de date Global Observatory for Physical Activity (GoPA!), precum și interviuri cu 46 de experți și lideri din domeniul politicilor de sănătate, provenind din guverne, organizații internaționale, mediul academic și alte sectoare relevante.
Rezultatele arată că, deși majoritatea statelor raportează existența unor politici sau strategii pentru promovarea activității fizice, multe dintre acestea sunt mai degrabă documente aspirative decât planuri operaționale.
Printre limitările frecvent întâlnite se numără:
- lipsa unor ținte clare și indicatori de monitorizare;
- absența resurselor financiare dedicate;
- lipsa unor termene concrete de implementare;
- responsabilități insuficient definite între diferite instituții sau sectoare.
În consecință, politicile rămân adesea la nivel declarativ, fără a produce schimbări semnificative la nivel populațional.
De ce activitatea fizică rămâne o prioritate scăzută?
Autorii studiului identifică patru factori principali care limitează prioritizarea politică și implementarea eficientă a politicilor privind activitatea fizică.
1. Activitatea fizică este tratată exclusiv ca o problemă de sănătate
În majoritatea cazurilor, activitatea fizică este abordată dintr-o perspectivă strict medicală, fiind considerată responsabilitatea sistemului de sănătate.
În realitate, nivelul de activitate fizică al populației este influențat de factori structurali precum designul urban, infrastructura de transport, accesul la spații verzi sau programele educaționale. De exemplu, orașele care oferă infrastructură sigură pentru mersul pe jos sau ciclism pot stimula semnificativ mobilitatea activă.
Limitarea activității fizice la sectorul sănătății reduce implicarea altor domenii esențiale pentru implementarea politicilor eficiente.
2. Beneficiile multiple ale activității fizice sunt insuficient evidențiate
Un alt obstacol important este faptul că politicile existente subliniază aproape exclusiv beneficiile medicale ale activității fizice.
În realitate, efectele acesteia depășesc domeniul sănătății. Activitatea fizică contribuie la:
- îmbunătățirea sănătății mintale;
- reducerea inegalităților sociale;
- crearea unor comunități mai coezive;
- reducerea poluării și a emisiilor de carbon prin mobilitate activă;
- creșterea productivității economice.
Autorii sugerează că evidențierea acestor co-beneficii ar putea crește interesul altor sectoare politice și ar putea consolida prioritizarea activității fizice în politicile publice.
3. Lipsa unui leadership instituțional clar
Un alt obstacol major este lipsa unei instituții sau structuri administrative responsabile pentru coordonarea politicilor privind activitatea fizică.
În multe țări, responsabilitatea este fragmentată între mai multe instituții, ceea ce reduce eficiența implementării și face dificilă coordonarea între sectoare.
Fără un leadership clar, politicile rămân adesea fără mecanisme concrete de implementare și monitorizare.
4. Colaborarea între sectoare este insuficientă
Promovarea activității fizice necesită cooperarea între numeroase sectoare – sănătate, transport, urbanism, educație sau mediu.
Cu toate acestea, alianțele intersectoriale sunt rare și, atunci când există, sunt adesea slab dezvoltate. Această lipsă de coordonare limitează capacitatea politicilor de a genera schimbări structurale, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii pentru mobilitate activă sau integrarea activității fizice în mediul educațional.
De la strategii la rezultate concrete
Autorii subliniază că dezvoltarea politicilor reprezintă doar primul pas. Pentru ca acestea să producă efecte reale, sunt necesare:
- leadership politic clar și responsabilități definite între instituții;
- resurse financiare dedicate implementării;
- indicatori de monitorizare și mecanisme de responsabilizare;
- coordonare între diferite sectoare ale administrației publice.
În plus, politicile privind activitatea fizică trebuie integrate în strategii mai largi de dezvoltare urbană, transport și educație.
De exemplu, investițiile în infrastructură pentru mersul pe jos și ciclism sau dezvoltarea unor orașe prietenoase cu mobilitatea activă pot avea un impact semnificativ asupra nivelului de activitate fizică al populației.
O oportunitate majoră pentru sănătatea publică
În contextul creșterii incidenței bolilor cronice și al presiunii tot mai mari asupra sistemelor de sănătate, promovarea activității fizice reprezintă una dintre cele mai eficiente și cost-eficiente intervenții de sănătate publică.
Investițiile în politici care stimulează activitatea fizică pot genera beneficii multiple, inclusiv reducerea costurilor medicale, creșterea productivității economice și îmbunătățirea calității vieții.
Autorii concluzionează că, pentru a transforma activitatea fizică într-o prioritate reală în politicile publice, este necesară o schimbare de paradigmă: aceasta trebuie privită nu doar ca o intervenție de sănătate, ci ca un element esențial pentru dezvoltarea durabilă a societății.
Doar printr-o abordare integrată, multisectorială și susținută politic pe termen lung, strategiile existente pot fi transformate în acțiuni concrete care să contribuie la creșterea nivelului de activitate fizică la nivel global.
Citește și