Poluarea aerului, factor de risc oncologic: expunerea pe termen lung la PM2.5 crește riscul de cancer și mortalitatea prin cancer
Un nou raport global, realizat de The George Institute for Global Health și Union for International Cancer Control (UICC), atrage atenția asupra unei dimensiuni mai puțin discutate a prevenției oncologice: calitatea aerului. Raportul, intitulat Clean air in cancer control: An overview of the evidence, sintetizează date din 42 de meta-analize și review-uri sistematice publicate între 2019 și 2024 și arată că expunerea pe termen lung la aer poluat este asociată nu doar cu un risc crescut de cancer pulmonar, ci și cu o probabilitate mai mare de a dezvolta sau de a muri prin mai multe tipuri de cancer.
Rezultatele repoziționează poluarea aerului ca factor major de risc în controlul cancerului. Dacă în cazul fumatului, consumului de alcool sau infecțiilor oncogene există o componentă individuală mai vizibilă, aerul respirat nu poate fi ales de fiecare persoană în parte. Tocmai de aceea, intervențiile relevante nu țin doar de comportamente individuale, ci de politici publice, urbanism, transport, energie și protecție socială.
Potrivit raportului UICC, expunerea pe termen lung la particule fine PM2.5 este asociată cu o creștere de 11% a riscului general de a dezvolta cancer și cu o creștere de 12% a riscului general de deces prin cancer. Cele mai importante asocieri sunt observate pentru cancerul hepatic, cancerul colorectal, cancerul mamar și cancerul pulmonar.
Dincolo de cancerul pulmonar: poluarea aerului afectează mai multe tipuri de cancer
Legătura dintre poluarea aerului și cancerul pulmonar este cunoscută de mai mult timp. În 2013, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a clasificat poluarea aerului exterior drept carcinogen de grup 1. Noutatea acestui raport este că aduce împreună dovezi privind impactul poluării asupra riscului oncologic general și asupra unor forme de cancer care nu sunt, în mod tradițional, asociate în percepția publică cu aerul poluat.
Pentru PM2.5, raportul indică o asociere cu o incidență cu 32% mai mare a cancerului hepatic și cu o creștere de 18% a probabilității de cancer colorectal. În ceea ce privește mortalitatea, nivelurile mai ridicate de PM2.5 sunt asociate cu un risc mai mare de deces prin cancer mamar cu 20%, prin cancer hepatic cu 14% și prin cancer pulmonar cu 12%.
Aceste cifre nu trebuie interpretate ca un verdict individual, ci ca un semnal populațional puternic. La nivelul unei persoane, riscul depinde de mulți factori: durata expunerii, nivelul poluării, ocupația, locuința, statusul socio-economic, accesul la servicii medicale, istoricul familial și alți factori de risc. La nivel de populație însă, chiar și creșteri moderate ale riscului pot însemna un număr foarte mare de cazuri suplimentare, mai ales în orașe dens populate sau în comunități cu expuneri cronice.
Pe scurt, raportul arată că poluarea aerului trebuie înțeleasă ca parte a infrastructurii invizibile care modelează riscul de boală. Nu este doar o problemă de mediu, ci o problemă de sănătate publică, echitate și prevenție oncologică.
Printre concluziile principale se numără:
- expunerea pe termen lung la PM2.5 crește riscul general de cancer cu 11%;
- riscul general de mortalitate prin cancer crește cu 12%;
- cele mai importante creșteri sunt raportate pentru cancer hepatic, cancer colorectal, cancer mamar și cancer pulmonar;
- povara este mai mare în rândul femeilor, copiilor, lucrătorilor expuși și comunităților cu venituri reduse;
- răspunsurile eficiente includ standarde mai stricte de emisii, energie curată, gătit curat, transport public mai bun și integrarea calității aerului în planurile naționale de control al cancerului.
Inegalitatea expunerii: cine respiră cel mai mult aer poluat?
Unul dintre mesajele centrale ale raportului este că povara asociată poluării nu este distribuită uniform. Femeile, copiii, persoanele care locuiesc în apropierea zonelor industriale, lucrătorii în aer liber și comunitățile cu venituri reduse sunt printre grupurile cele mai expuse. În multe regiuni, gospodăriile care folosesc combustibili solizi pentru gătit sau încălzire sunt expuse la niveluri ridicate de poluare în interior, nu doar în mediul exterior.
Pentru femeile expuse la poluarea aerului din locuință, raportul menționează un risc cu 69% mai mare de cancer pulmonar, alături de riscuri crescute pentru alte forme de cancer. Această realitate este importantă mai ales în țările cu venituri mici și medii, unde accesul la energie curată, infrastructură medicală și servicii de prevenție este adesea limitat.
În același timp, vulnerabilitatea nu se referă doar la expunere, ci și la capacitatea de reacție. O comunitate cu aer poluat, acces redus la screening, diagnostic întârziat și tratament oncologic fragmentat va resimți mai puternic efectele aceleiași expuneri. Astfel, poluarea aerului amplifică inegalități deja existente: cine are mai puține resurse are și mai puține opțiuni pentru protecție.
Raportul apare într-un context în care numărul global de cazuri de cancer este estimat să crească de la aproximativ 20 de milioane în 2022 la 35 de milioane până în 2050. În acest scenariu, prevenția nu mai poate fi limitată la recomandări individuale, ci trebuie extinsă către factorii de mediu și sociali care determină riscul de boală înainte ca pacientul să ajungă în sistemul medical.
Aerul curat trebuie inclus în politicile de control al cancerului
Raportul UICC susține că dovezile disponibile sunt suficiente pentru acțiune. Reducerea expunerii la poluare depinde de decizii la nivel de sistem: norme de emisii, tranziție energetică, transport public, planificare urbană, monitorizarea calității aerului și protecția grupurilor vulnerabile.
Intervențiile propuse nu sunt speculative. Orașele care reduc traficul motorizat, extind zonele pietonale, susțin transportul public și infrastructura pentru biciclete pot obține beneficii rapide pentru sănătate. În paralel, trecerea la surse de energie mai curate și la soluții de gătit curat poate reduce expunerea în gospodării, în special în regiunile în care combustibilii solizi sunt încă folosiți frecvent.
Pentru domeniul oncologic, recomandarea esențială este integrarea obiectivelor de calitate a aerului în planurile naționale de control al cancerului. Aceasta ar putea include:
- alinierea standardelor naționale de calitate a aerului cu recomandările OMS;
- monitorizarea mai bună a zonelor cu expunere ridicată;
- includerea poluării aerului în strategiile de prevenție a cancerului;
- prioritizarea comunităților vulnerabile în intervențiile de sănătate publică;
- colaborare între autorități de mediu, sănătate, transport, energie și urbanism.
În prezent, peste 140 de țări au adoptat standarde de calitate a aerului, dar doar aproximativ o treime le aplică în mod consecvent, potrivit raportului UICC. Acest decalaj între existența standardelor și implementarea lor lasă populații mari expuse unor riscuri evitabile.
Mesajul raportului este important și pentru Europa, inclusiv pentru țări în care poluarea urbană, încălzirea rezidențială, traficul și disparitățile de acces la servicii de sănătate continuă să influențeze riscul populațional. În oncologie, discuția despre prevenție trebuie să includă nu doar screening, vaccinare sau stil de viață, ci și mediul în care oamenii trăiesc, muncesc și respiră.
Aerul curat devine astfel o componentă a prevenției oncologice. Nu înlocuiește celelalte intervenții, dar le completează. Într-o perioadă în care povara cancerului este în creștere, reducerea poluării aerului poate contribui la scăderea riscului de boală, la îmbunătățirea supraviețuirii și la protejarea persoanelor care au cele mai puține mijloace de a se proteja singure.