Promovarea „open science”: O universitate olandeză renunță oficial la factorul de impact ca parametru în evaluarea cadrelor didactice și oamenilor de știință




Conducerea Universității Utrecht a anunțat recent că își va schimba criteriile de evaluare pentru oamenii de știință și cadrele didactice, atât la angajare, cât pentru promovarea periodică. În schimb, cadrele Universității Utrecht vor fi evaluate în funcție de angajamentul lor pentru împărtășirea științei (open science). Asistăm astfel la concretizarea și începutul schimbării de viziune în ceea ce privește mediul științific internațional și modul în care știința trebuie să fie utilizată – în interesul societății și nu preponderent pentru beneficiul omului de știință.

Până la începutul anului 2022, fiecare departament de la Universitatea Utrecht din Țările de Jos (Olanda) își va evalua cercetătorii în funcție de alte standarde, inclusiv angajamentul față de lucrul în echipă și eforturile lor de a promova „știința cu acces deschis” – open science.

abonare

„Factorul de impact nu reflectă cu adevărat calitatea unui cercetător individual sau a unuia academic. Avem o convingere puternică că ceva trebuie să se schimbe, iar abandonarea factorului de impact este una dintre aceste schimbări”, a declarat pentru Nature, Prof. Paul Boselie, de la Universitatea Utrecht.

„Open science”, după cum sugerează și termenul, este definită ca o mișcare, inițiativă, care își propune să promoveze accesibilitatea cercetării științifice și a datelor de către toate părțile interesate. Inițiativa include practici precum publicarea de cercetări științifice cu acces deschis, promovarea accesului deschis și, în general, facilitarea publicării și comunicării cunoștințelor științifice.

Factorul de impact al unui om de știință este un scor calculat pe baza numărului de publicații științifice și citări în cadrul jurnalelor științifice în care publică. În acest sistem, articolele din reviste foarte citate precum Science, Nature sau Cell cântăresc mai mult decât articolele din reviste al căror conținut este citat mai rar. Astfel, factorul de impact și indicele h contribuie de fapt la comercializarea științei și nu măsoară calitatea și utilitatea ei. Mai mult, conform Prof. Paul Boselie, conducătorul proiectului Recognition and Rewards scheme al universității, modelul a devenit unul nociv, care nu reflectă știința.

Indicele h este un indicator la nivel de autor care măsoară atât productivitatea, cât și impactul citărilor publicațiilor unui om de știință sau savant. Indicele h se corelează cu indicatori de succes evidenți, cum ar fi câștigarea Premiului Nobel, acceptarea pentru burse de cercetare și ocuparea de funcții în universități de top. În lucrarea sa, Jorge Hirsch (cel care a propus utilizarea indicelui h în 2005) arată că oamenii de știință de succes au indici h mari: 84% dintre câștigătorii premiului Nobel pentru fizică, de exemplu, aveau un indice h de cel puțin 30. J. Hirsch consideră că după 20 de ani de cercetare, un indice h de 20 este bun, 40 este remarcabil și 60 este cu adevărat excepțional.

Universitatea Utrecht Olanda

Decizia universității de a regândi angajarea și promovarea a fost parțial inspirată de Declarația privind evaluarea cercetării (DORA), un document creat în 2012 cu ocazia reuniunii anuale a Societății Americane de Biologie Celulară. Declarația își propune să „îmbunătățească modalitățile în care cercetătorii și rezultatele cercetării științifice sunt evaluate” și solicită în mod specific eliminarea factorilor de impact ca modalitate de a judeca meritul universitarilor.

Până în prezent, a fost semnat de aproape 20.000 de persoane și instituții. Universitatea Utrecht a semnat documentul în 2019.

Totuși, din punct de vedere practic, va fi dificil ca oamenii de știință să fie evaluați pe baza calităților ca abilitatea de cooperare și eforturile lor de a promova știința deschisă. Va fi nevoie ca fiecare departament să își adapteze algoritmii de selecție astfel încât ei să reflecte cât mai bine valoarea unui om de știință.

Citește și: