Pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular la risc de recidivă după intervenția chirurgicală, depistați precoce prin testarea ADN-ului tumoral circulant
Cancerul pulmonar non-microcelular (NSCLC) este cel mai frecvent tip de cancer pulmonar și reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea publică la nivel global. Pentru pacienții cu NSCLC operabil, detectarea semnelor de recidivă după intervenția chirurgicală este esențială pentru a ghida tratamentele ulterioare și managementul clinic. În ultimii ani, detectarea bolii minime reziduale (MRD) prin ADN tumoral circulant (ctDNA) a devenit o metodă promițătoare pentru identificarea pacienților cu risc crescut de recidivă. Această abordare permite depistarea celulelor canceroase care ar putea rămâne după operație, chiar dacă semnele nu sunt vizibile încă prin evaluări imagistice.
Un studiu recent, realizat în China, a explorat utilizarea detectării MRD la pacienții cu NSCLC operabil cu mutații genetice specifice MET. Studiul și-a propus să determine dacă detectarea MRD poate servi ca un predictor pentru supraviețuirea fără boală (DFS) și să ghideze deciziile de tratament pentru pacienții cu NSCLC. Rezultatele sunt publicate în Frontiers of Medicine.
ADN-ul tumoral circulant (ctDNA) este un tip de material genetic eliberat de celulele tumorale în fluxul sanguin. Acesta constă din mici fragmente de ADN care provin de la celulele canceroase pe măsură ce acestea cresc, se divid și mor. Spre deosebire de ADN-ul normal provenit din celule sănătoase, ctDNA conține mutații, deleții sau amplificări specifice tumorii, ceea ce îl face un biomarker valoros pentru detectarea prezenței și caracteristicilor cancerului.
În contextul NSCLC, analizarea ctDNA permite clinicienilor să monitorizeze boala reziduală după operație, să urmărească mutațiile asociate cu rezistența la medicamente și, eventual, să detecteze recidiva mai devreme decât testele imagistice. Deoarece ctDNA poate fi detectat printr-un simplu test de sânge, oferă o metodă minim invazivă pentru a obține informații în timp real despre starea tumorii unui pacient, permițând planuri de tratament personalizate, adaptate la profilul genetic în continuă schimbare al tumorii.
Studiul a inclus 49 de pacienți care au suferit intervenții chirurgicale pentru NSCLC și au fost confirmați cu fuziuni oncogenice sau amplificări de novo ale genei MET prin NGS.
Pentru a efectua analiza, au fost colectate probe de țesut tumoral prin biopsie sau intervenție chirurgicală, iar probele de sânge au fost recoltate înainte și după intervenția chirurgicală și în timpul vizitelor de urmărire. Din aceste probe de sânge, cercetătorii au extras diferite tipuri de ADN, inclusiv ADN tumoral, ADN liber circulant (cfDNA) și ADN genomic germinal din leucocitele din sânge. Aceste probe au fost apoi analizate folosind secvențierea genetică, pentru a identifica eventualele mutații tumorale restante.
Principalul obiectiv al studiului a fost DFS, adică durata de timp în care pacienții au rămas fără semne de recidivă a cancerului. DFS a fost evaluată folosind metode radiologice standard, în timp ce detectarea MRD bazată pe ctDNA a fost utilizată pentru a identifica eventualele mutații tumorale restante în probele de sânge ale pacienților.
S-a observat că detectarea MRD prin ctDNA a avut o valoare predictivă înaltă pentru rezultatele clinice la pacienții cu NSCLC operabil. Pacienții cu MRD detectabil după intervenția chirurgicală, așa cum a fost identificat prin ctDNA, au avut o probabilitate semnificativ mai mare de recidivă a cancerului. Acest lucru a fost valabil atât la intervale specifice după operație, cât și pe parcursul monitorizării continue (detectarea longitudinală a MRD).
Unul dintre cele mai remarcabile rezultate a fost valoarea predictivă pozitivă (PPV) ridicată a detectării MRD prin ctDNA. La momentele reper și longitudinale, PPV-ul detectării MRD a fost de 100% și, respectiv, 90,9%. Această PPV ridicată sugerează că pacienții cu un rezultat MRD pozitiv prezintă un risc foarte mare de recidivă, indicând că detectarea MRD bazată pe ctDNA ar putea fi un instrument valoros pentru identificarea celor care necesită tratamente mai agresive după intervenția chirurgicală.
Studiul a mai arătat că pacienții cu alterări de tip fuziuni MET în ctDNA au avut o probabilitate mai mare de recidivă timpurie decât cei cu alte tipuri de mutații. Detectarea MRD pare să identifice recidiva chiar mai devreme decât tehnicile imagistice tradiționale, cu un timp mediu de anticipare de 4,2 luni.
În ciuda acestor rezultate promițătoare, studiul are anumite limitări. Dimensiunea eșantionului a fost relativ mică, iar majoritatea pacienților aveau adenocarcinom, un subtip de NSCLC. Aceasta limitează capacitatea de a generaliza rezultatele pentru toți pacienții cu NSCLC. În plus, studiul nu a abordat modul în care statutul MRD postoperator ar putea influența alegerile de tratament ulterioare și nici nu a evaluat cost-eficiența implementării detectării MRD bazată pe ctDNA ca practică standard.
Studiile viitoare ar trebui să includă o populație de pacienți mai mare și mai diversă și să extindă perioada de urmărire pentru a obține o înțelegere mai cuprinzătoare a modului în care detectarea MRD ar putea influența deciziile de tratament și rezultatele pe termen lung ale pacienților. Mai mult, explorarea cost-eficienței acestei abordări ar putea ajuta la stabilirea dacă este fezabilă încorporarea detectării MRD în îngrijirea de rutină pentru pacienții cu NSCLC.
Rezultatele acestui studiu subliniază potențialul detectării MRD bazate pe ctDNA ca instrument de stratificare a riscului de recidivă postoperatorie la pacienții cu NSCLC care au fost operați. Prin identificarea pacienților cu risc crescut de recidivă, această abordare ar putea ajuta la ghidarea deciziilor privind terapia adjuvantă, permițând un plan de tratament mai personalizat și mai eficient. De exemplu, pacienții MRD pozitivi ar putea beneficia de o monitorizare mai frecventă sau de intervenții timpurii cu terapii adjuvante, cum ar fi tratamente țintite sau imunoterapii, pentru a reduce probabilitatea de recidivă. Pe de altă parte, pacienții cu rezultate MRD negative ar putea evita tratamentele inutile, economisind astfel de la efectele secundare potențiale și îmbunătățindu-și calitatea vieții.
Pe măsură ce cercetările în acest domeniu continuă să avanseze, detectarea MRD ar putea deveni o practică standard, ajutând clinicienii să prezică mai bine recidiva, să ia decizii informate cu privire la terapia adjuvantă și, în cele din urmă, să îmbunătățească rezultatele pentru pacienții cu NSCLC.
Citește și
- #AACR23. Un nou test de biopsie lichidă detectează precoce 12 tipuri de cancere, inclusiv pe cele care eliberează cantități mici de ADN circulant în sânge
- Un nou tip rar de cancer pulmonar a fost identificat în rândul persoanelor tinere nefumătoare