Sistemul imunitar și apariția carcinomului cu celule Merkel. Ce rol are imunoterapia?

  • Carcinom celule Merkel



Deficitul imun (în contextul transplantului de organ, cancerelor limfatice, etc.) și infecția celulelor Merkel cu un virus care stimulează oncogeneza sunt factori de risc cunoscuți pentru dezvoltarea carcinomului cu celule Merkel. Acest fapt indică o importanță majoră a sistemului imunitar în apariția acestui neoplasm. Cum este implicată imunitatea în oncogeneza carcinomului cu celule Merkel și cum o putem modula pentru a trata mai eficient această boală agresivă?

Rolul răspunsului imun în lupta organismului împotriva cancerului:
limfocite T care atacă o celulă tumorală

Un virus ce scapă de sub vigilența sistemului imun- explicație posibilă pentru apariția unuia dintre cele mai agresive cancere?

Deoarece este o formă foarte rară de cancer, nu este pe deplin cunoscut modul prin care diverșii factori de risc favorizează apariția carcinomului cu celule Merkel.

abonare

Un element important în geneza acestei tumori este infecția cu Merkel-cell polyomavirus (MCPyV). Aceasta este un virus frecvent întâlnit, care face parte din flora normală a organismului uman: un studiu a demonstrat că 35% din copii între 4 și 13 ani prezintă acest virus, fără simptome.

Totuși, s-a demonstrat prezența MCPyV în minimum 80% din carcinoamele cu celule Merkel. Acest virus are structură ADN (la fel ca genomul uman) și, în cazul tumorilor analizate, este integrat în ADN-ul normal al celulei Merkel.

Imunosupresia este unul dintre factorii cei mai importanți, fiind constatată o incidență crescută a carcinomului cu celule Merkel la pacienții sub tratament imunosupresor, cu maladii neoplazice limfatice (anumite forme de leucemie și limfom) sau cu infecție cu  HIV (un studiu a demonstrat un risc de 13 ori mai mare a acestor persoane de a dezvolta carcinom cu celule Merkel).

Un mecanism propus de apariție a carcinomului cu celule Merkel: virusul MCPyV, care se găsește în mod normal în organismul uman, în condiții de imunosupresie se reactivează, se integrează în genomul celulei Merkel și ii determină proliferarea tumorală. Copyright 2017 Annual Reviews

Cele două elemente din patogeneza carcinomului cu celule Merkel (infecția virală și imunosupresia) sugerează un mecanism posibil de apariție a bolii: în momentul în care sistemul imun nu mai este capabil să „țină sub control” virusul, acesta induce modificări în genomul celulelor Merkel care, în final, degenerează malign.

„Modulatorii” imunității – tratamente promițătoare pentru carcinomul cu celule Merkel

Fiind o tumoră agresivă, carcinomul cu celule Merkel are un prognostic rezervat. Tratamentele recomandate sunt excizia chirurgicală, radioterapia și chimioterapia, cu rezultate adesea mediocre. Din acest motiv, carcinomul cu celule Merkel prezintă interes ca țintă pentru o serie de tratamente oncologice inovatoare: imunoterapiile.

Tratamentele imuno-oncologice țintesc sistemul imun și îl ajută să „lupte” împotriva cancerului mai eficient. Există mai multe tipuri de imunoterapii, ca de exemplu anticorpii care atacă în mod specific celulele tumorale. O clasă deosebită de imunoterapii sunt inhibitorii punctelor de control.

Sistemul imun este deosebit de complex, și este structurat astfel încât să evite atacarea celulelor proprii organismului (în mod contrar, pot apărea boli autoimune și autoinflamatorii). Limfocitele T citotoxice prezintă o serie de proteine pe suprafața lor, care inhibă acțiunea lor distructivă asupra celulelor corpului uman: CTLA-4, PD-1. Celulele tumorale pot profita de aceste „frâne” ale sistemului imun: prin intermediul proteinei PD-L1 sau PD-L2 de pe suprafața celulei tumorale, acestea stimulează PD-1, evitând distrugerea de către limfocitele T. 

Limfocitele T care exprimă PD-1 sunt deosebit de importante în lupta organismului cu carcinomul cu celule Merkel. Un studiu a demonstrat că persoanele care prezintă un număr ridicat de limfocite T PD-1 pozitive la nivelul tumorii au o rată de supraviețuire mai bună, în special în cazul tumorilor ce prezintă infecție cu MCPyV.

Medicamentele precum avelumab („PD-L1 blocker”) blochează mecanismul prin care celulele tumorale inhibă acțiunea citotoxică a limfocitelor T. Sursa foto: lungdiseasenews.com

Tratamentul care acționează prin inhibarea PD-L1 este cu atât mai promițător cu cât terapia standard, chimioterapia, are adesea rezultate mediocre: aproximativ jumătate din pacienți răspund la tratament și perioada medie în care tumora începe să evolueze din nou este de 3 luni.

Un astfel de tratament, un anticorp monoclonal numit avelumab, a dus la rezultate mai bune: 86% din tumorile care au răspuns la tratament nu au mai evoluat timp de minim 6 luni.

92% dintre pacienții care au răspuns la tratamentul cu avelumab au avut un răspuns susținut la tratament de minim 6 luni, Kaufmanet al, Lancet Oncology, 2016

Citește și:

Avelumab si atezolizumab, două imunoterapii aproape de aprobarea în UE pentru mai multe tipuri de cancer

Carcinomul cu celule Merkel: una dintre cele mai rare și agresive forme de cancer

Carcinomul cu celule Merkel: semnale de alarmă și metode de protecție împotriva bolii

Cele mai agresive tumori de piele: melanomul malign și carcinomul cu celule Merkel. Diferențe și asemănări.