STUDIU. Pacientele cu cancer de sân la risc de neuropatie indusă de chimioterapie, identificate cu ajutorul unui test genetic
Deși progresele în tratamentul cancerului de sân au îmbunătățit semnificativ ratele de supraviețuire, efectele secundare ale chimioterapiei, în special cele asociate tratamentului cu taxani, rămân o problemă considerabilă pentru multe supraviețuitoare. Clasa taxanilor include agenți precum docetaxelul și paclitaxelul, medicamente citostatice puternice, utilizate pentru a preveni recurența cancerului.
Acestea au adesea efecte secundare nedorite sub forma neuropatiei, o formă de afectare a nervilor care poate influența semnificativ calitatea vieții pacientelor. Într-un studiu recent, cercetătorii de la Universitatea Linköping din Suedia, au dezvoltat un model de predicție, bazat pe testarea genetică, ce poate indica riscul acestor efecte secundare persistente, deschizând calea pentru regimuri de tratament personalizate și mai tolerabile.
În ciuda beneficiilor chimioterapiei, efectele secundare pot fi debilitante. Neuropatia periferică, caracterizată prin durere, furnicături, amorțeală și slăbiciune musculară, este un efect secundar comun al tratamentului cu taxani. Pentru multe femei, aceste simptome persistă mult timp după finalizarea terapiei pentru cancer, afectându-le activitățile zilnice și bunăstarea generală.
Pentru a aborda această problemă clinică semnificativă, echipa de cercetare de la Universitatea Linköping a inițiat un studiu implicând 337 de paciente cu cancer de sân care au fost tratate fie cu docetaxel, fie cu paclitaxel. Cercetătorii au investigat aceste paciente concentrându-se pe severitatea și persistența simptomelor neuropatice. Au constatat că cel mai frecvent simptom era crampele la nivelul picioarelor, care afectau mai mult de una din patru paciente. Alte efecte secundare raportate au inclus amorțeala picioarelor, senzația de furnicături și dificultatea de a urca scările.
Aspectul inovator al acestui studiu constă în conectarea caracteristicilor genetice de efectele secundare clinice. Prin secvențierea genelor pacientelor și construirea de modele predictive, cercetătorii au urmărit să identifice cazurile cu risc ridicat de a dezvolta neuropatie persistentă în urma tratamentului cu taxani. Acest tip de modelare predictivă, în special pentru neuropatia periferică indusă de taxani, este o premieră.
Modelele au reușit să stratifice pacientele în două grupuri relevante: unul cu risc ridicat de efecte secundare persistente și altul cu un nivel de risc corespunzător populației generale. Această stratificare ar putea permite planuri de tratament mai personalizate, scutind pacientele cu risc ridicat de efecte secundare severe, menținând totodată gestionarea eficientă a cancerului.
Henrik Gréen, autorul principal al studiului și profesor la Universitatea Linköping, a subliniat semnificația acestor descoperiri: „Este pentru prima dată când un model predictiv pentru riscul de afectare a nervilor din tratamentul cu taxani a fost dezvoltat. Femeile care au fost tratate cu taxani după operația de cancer de sân constituie un grup foarte mare în asistența medicală la nivel mondial, așa că aceasta este o problemă majoră și relevantă din punct de vedere clinic”.
Dezvoltarea acestui instrument de testare genetică reprezintă un progres semnificativ în domeniul oncologiei. În mod tradițional, tratamentele pentru cancer au fost administrate pe baza ghidurilor clinice generale, adesea fără posibilitatea de a prezice care paciente ar putea suferi cel mai mult din cauza efectelor secundare. Introducerea modelelor predictive bazate pe testarea genetică ar putea revoluționa această abordare, permițând oncologilor să adapteze tratamentele la nevoile și riscurile individuale ale fiecărei paciente.
Deși descoperirile studiului sunt încurajatoare, există mai multe provocări și pași viitori de luat în considerare înainte ca acest instrument predictiv să poată fi implementat pe scară largă în practica clinică. O mare provocare este necesitatea de a valida modelele în grupuri de populații diverse, dincolo de cohorta suedeză din acest studiu. Variațiile genetice între diferite populații ar putea afecta acuratețea modelului, necesitând cercetări suplimentare pentru a asigura aplicabilitatea la scară largă. În plus, integrarea testării genetice în practica clinică de rutină va necesita colaborarea între oncologi, geneticieni și bioinformaticieni.
Pe măsură ce cercetările continuă și modelele predictive sunt validate pe populații diverse, acest instrument are potențialul de a deveni o parte standard a îngrijirii cancerului. Scopul este ca pacientele cu cancer nu doar să supraviețuiască bolii, ci și să aibă o calitatea a vieții pe termen lung, fără efectele secundare debilitante.
Citește și
- STUDIU. Scorurile de risc poligenic ar trebui incluse în programele de screening pentru cancerul de sân
- Medicina de precizie în cancerul de sân: care sunt inovațiile care transformă practica medicală?