Substanțele chimice din mediu pot reduce beneficiile chirurgiei bariatrice asupra diabetului la adolescenți
Chirurgia bariatrică este recunoscută ca una dintre cele mai eficiente intervenții pentru tratarea obezității severe la adolescenți, cu beneficii importante asupra controlului glicemiei și riscului de diabet zaharat de tip 2. Cu toate acestea, nu toți pacienții mențin aceste beneficii pe termen lung. Un nou studiu realizat de cercetători de la University of Southern California (USC) arată că expunerea la anumite substanțe chimice persistente din mediu, cunoscute și sub denumirea de „forever chemicals”, poate îngreuna obținerea și menținerea unui control glicemic adecvat după chirurgia bariatrică.
Acești compuși, numiți științific științific substanțe per- și polifluoroalchil (PFAS), se acumulează în organism de-a lungul timpului și se degradează extrem de greu. Potrivit studiului, adolescenții care aveau niveluri mai ridicate ale acestor „chimicale eterne” înainte de intervenția chirurgicală au prezentat îmbunătățiri mai mici ale glicemiei în anii care au urmat operației. În unele cazuri, avantajele metabolice obținute inițial pot fi diminuate sau chiar pierdute în decurs de un deceniu.
PFAS sunt o clasă largă de substanțe chimice sintetice utilizate pe scară largă în produse cotidiene, precum ambalajele alimentare rezistente la grăsimi, vasele antiaderente, hainele impermeabile sau spumele de stingere a incendiilor. Datorită stabilității lor chimice, aceste substanțe persistă mult timp atât în mediu, cât și în organismul uman, motiv pentru care sunt denumite „forever chemicals”.
Cercetările anterioare au arătat că PFAS pot fi detectate în sângele majorității populației și au fost asociate cu probleme de sănătate precum afectarea ficatului și rinichilor, dereglări hormonale și anumite tipuri de cancer. În ultimii ani, tot mai multe studii indică faptul că aceste substanțe pot influența și metabolismul glucozei, crescând riscul de diabet zaharat de tip 2.
Studiul Teen-LABS
Studiul publicat în revista Environmental Endocrinology a utilizat date din cadrul Teen Longitudinal Assessment of Bariatric Surgery (Teen-LABS), un studiu de urmărire pe termen lung care include adolescenți supuși chirurgiei bariatrice în SUA.
Analiza a inclus 186 de adolescenți cu vârsta de până la 19 ani. Înainte de operație, cercetătorii au măsurat nivelurile din sânge pentru opt tipuri diferite de PFAS. Ulterior, starea metabolică a pacienților a fost monitorizată la 6 luni, 12 luni, 36 de luni și la 5 ani după intervenție.
Indicatorii analizați au inclus glicemia à jeun, hemoglobina glicozilată (HbA1c), care reflectă nivelul mediu al glicemiei din ultimele 60–90 de zile, precum și nivelurile de insulină și rezistența la insulină.
Beneficii inițiale, dar control glicemic mai redus în timp
În ansamblu, majoritatea adolescenților au prezentat îmbunătățiri semnificative ale sănătății metabolice după chirurgia bariatrică, confirmând valoarea acestei intervenții. Totuși, adolescenții cu expunere mai mare la „forever chemicals” au avut o evoluție diferită.
Cei cu niveluri crescute ale tuturor celor opt PFAS analizați au înregistrat, în medie, o creștere a HbA1c cu 0,27 puncte procentuale la trei ani după operație. Având în vedere că o valoare normală a HbA1c este sub 5,7%, această creștere este suficient de mare pentru a avea relevanță clinică.
Un compus specific, perfluorohexansulfonatul (PFHxS), a avut un impact deosebit. Adolescenții cu niveluri mai ridicate ale acestei substanțe au prezentat creșteri anuale de aproximativ 0,15 puncte procentuale ale HbA1c. La acest ritm, un pacient poate trece în câțiva ani de la valori normale ale glicemiei la prediabet sau diabet zaharat de tip 2.
În plus, PFHxS a fost asociat cu creșteri progresive ale glicemiei à jeun, estimate la aproximativ 1 mg/dL pe an. Astfel, un beneficiu inițial de scădere a glicemiei obținut după operație poate fi pierdut complet într-un interval de zece ani.
Dincolo de sala de operație
Rezultatele sugerează că expunerea la substanțe chimice persistente din mediu poate limita capacitatea organismului de a menține un control glicemic durabil, chiar și după o intervenție majoră precum chirurgia bariatrică. Acest lucru poate contribui la explicația variabilității mari observate între pacienți în ceea ce privește riscul de recidivă metabolică sau evoluția spre diabet zaharat de tip 2.
„Aceste rezultate arată cât de important este să integrăm perspectivele epidemiologiei de mediu în practica medicală”, a declarat Brittney Baumert, cercetătoare la Keck School of Medicine of USC și coautor principal al studiului. „O abordare de tip medicină de precizie, care să ia în considerare expunerea la astfel de substanțe, ar putea ajuta la maximizarea beneficiilor intervenției chirurgicale.”
Autorii studiului sugerează că evaluarea expunerii la „forever chemicals” înainte de chirurgia bariatrică ar putea deveni, în viitor, un instrument util pentru identificarea pacienților care necesită monitorizare metabolică mai atentă sau intervenții suplimentare pentru menținerea glicemiei în limite normale.
Cercetările viitoare vor explora mecanismele biologice implicate, utilizând metode avansate precum metabolomica și proteomica, pentru a înțelege cum influențează aceste substanțe chimice metabolismul și recuperarea postoperatorie.
Studiul subliniază faptul că sănătatea metabolică nu este determinată exclusiv de intervențiile medicale sau de comportamentele individuale, ci și de factori de mediu care acționează pe termen lung. Pentru adolescenți, o perioadă critică în dezvoltarea metabolică, expunerea la „forever chemicals” poate avea consecințe de durată, chiar și în contextul unor tratamente eficiente.
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Gardă, formată din specialiști în domeniul medical.