Accidentul vascular cerebral: ce spun medicii neurologi și cardiologi
România a marcat Ziua Mondială a Creierului printr-o conferință de presă pe tema „Accidentul Vascular Cerebral – Prevenție și Tratament”, organizată de Centrul pentru Inovație în Medicină. Doi dintre vorbitorii prezenți au fost dr. Gabriel Tatu-Chițoiu, președintele Societății Române de Cardiologie și dr. Armand Frăsineanu, medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina din București.
Alăturarea celor două specialități nu este întâmplătoare. AVC-ul (accidentul vascular cerebral) a fost considerat până anul acesta o boală a sistemului circulator, iar de anul acesta el a fost încadrat ca boală a creierului. Fibrilația atrială (FA) este una dintre cauzele majore ale accidentului vascular cerebral:
„Două dintre problemele zilnice cu care ne confruntăm sunt fibrilația atrială (FA) și accidentul vascular cerebral ischemic. Suntem aici, la această conferință, doi reprezentanți de la specialități aparent diferite, dar de fapt suntem două specialități cu pacienți pe care îi tratăm împreună. Pacienții noștri fac FA, dar teama noastră nu este FA, ci consecința fibrilației atriale – un AVC embolic, ca urmare a emboliilor cerebrale”, a explicat Gabriel Tatu-Chițoiu, medic cardiolog.
În ceea ce privește metodele de prevenție, dr. Tatu-Chițoiu a vorbit despre noile medicamente anticoagulante și rolul lor: „Noi ne dorim ca pacienții să nu ajungă la accident vascular cerebral, iar prima metodă pentru aceasta este prevenția fibrilației atriale. Cea de a doua metodă este educarea pacientului cu privire la administrarea tratamentului. În ultimii 3 ani de zile s-au luat foarte multe măsuri în țară pentru introducerea noilor modalități de prevenție a AVC-ului care țin de partea cardiologică, respectiv noile anticoagulante orale. Am încercat să educăm pacienții cu privire la beneficiul pe care aceste noi anticoagulante le aduc pacienților cu FA, iar pe de altă parte am încercat să convingem autoritățile că pacienții din România au nevoie de aceeași abordare ca și pacienții din alte țări ale UE, respectiv să aibă acces la aceste tratamente”.
Acesta a atras atenția și asupra percepției pe care mass-media, pacienții și întreaga populație o au față de factorii de risc modificabili, care odată combătuți determină reducerea drastică a probabilității unui accident vascular cerebral: „Din păcate, în momentul în care medicii au o prezentare, mass-media este foarte mult atrasă de lucrurile care frapează, de lucrurile eroice cu pacienți care au fost salvați, uitând faptul că aceste cazuri sunt de fapt niște eșecuri biologice. La 30 de ani sau chiar mai tânăr, este aproape inadmisibil să faci un accident vascular cerebral. De ce totuși se întâmplă? Tocmai din cauza faptului că se ignoră stilul de viață sănătos și modalitățile de prevenție”.
„Infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral pot fi prevenite foarte simplu prin evitarea celor 4 mari factori de risc: fumatul, sedentarismul (lipsa activității fizice), dislipidemia (dezechilibru al colesterolului ca urmare a unei alimentații haotice) și hipertensiunea. Veți vedea că deși în studiul InterStroke sunt prezentați 10 factori de risc, ei sunt doar 4, pentru că restul derivă din aceștia”, a subliniat Gabriel Tatu-Chițoiu.
Armand Frăsineanu, medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina din București a vorbit în primul rând despre prevenția AVC și despre cum această prevenție este preferabilă unui tratament care necesită îndeplinirea unor condiții mai complexe.
„Este mult mai ușor să prevenim. Vorbim despre anticoagulantele de tip nou și factorii de risc modificabili, care într-un cuvânt se rezumă la un stil de viață sănătos. Primul avantaj al anticoagulantelor de nouă generație, pe lângă eficacitate, este scăderea evenimentelor adverse și a efectelor adverse, adică hemoragiile cerebrale, digestive sau intraoculare, spre deosebire de clasa de medicamente vechi care acționau prin antagonizarea vitaminei K”
Cel mai important factor care trebuie luat în considerare pentru ca tratamentul AVC-ului să aibă efect este timpul: „85% dintre AVC-uri sunt ischemice. Cu alte cuvinte, de undeva a plecat un cheag de sânge și s-a oprit în creier. Dacă vorbim despre FA, de obicei este un cheag mare care pleacă din inimă și el obturează un vas mare, rezultând un AVC de proporții, care poate duce la comă, deficit de vorbire mare și alte sechele pe termen lung”, a adăugat Dr. Armand Frăsineanu.
Există două metode prin care accidentul vascular cerebral poate fi tratat. Prima metodă este medicamentoasă – tromboliza: „Dacă fac dizolvarea pe cale intravenoasă, administrându-i o substanță care să dizolve cheagul, asta nu înseamnă că pacientul își revine în totalitate, dar îi crești șansa de a se recupera. În cât timp faci asta? 4-5 ore de la momentul în care a avut loc AVC-ul, până în momentul în care am terminat tromboliza. Dar în aceste 4-5 ore, pacientul trebuie transportat la spital, trebuie făcute analizele pentru a ne asigura că nu are criterii de excludere și trebuie făcută cel puțin tomografia cerebrală. Există un protocol standardizat care trebuie completat punctual și care decide dacă pacientul poate fi supus trombolizei sau nu”, a explicat Dr. Frăsineanu.
„A doua metodă este mai eficientă – trombectomia (eliminarea mecanică a cheagului). Fereastra de timp este mai mare, de până la 6 ore. Problema este că această metodă presupune să intrăm cu o sondă până la vasul obturat în creier și să extragem cheagul. Singurul spital care efectuează trombectomii este Spitalul Universitar din București. Problema noastră rămâne în continuare adresarea în timp util unui spital specializat. Nu toate spitalele fac tromboliză (dizolvarea cheagului). Nu avem un program național precum cel pentru infarct miocardic, în care pacientul este dus la spitalul potrivit în timp util. Dacă timpul nu este respectat, probabilitatea de recuperare scade și crește cea de sechele și complicații pe termen lung”, a susținut dr. Frăsineanu.
Cât despre felul în care recunoaștem un AVC, acesta a amintit de metoda FAST, cu mențiunea că există și AVC-uri “mute”, fără simptomatologie: „Pentru recunoaștere există metoda FAST (face, arm, speech, time) care se traduce printr-o asimetrie a feței semnificativă, un deficit motor la membrul superior sau cel inferior care poate fi sugestiv pentru AVC, probleme la pronunțarea cuvintelor sau înțelegerea lor. Cam 30% dintre pacienți au AVC “mute” – cu alte cuvinte, există zone în creier, care suportă un mic infarct, o hemoragie sau un AVC, dar nu au expresie clinică deosebită. S-ar putea ca într-o zi, persoana să se simtă puțin amețită, dar să nu dea importanță, iar acest lucru depinde foarte mult de profilul pshilogic al pacientului”.
Existența unei activități cognitive și sociale a creierului pe tot parcursul vieții este cel mai ușor mod în care îl putem proteja.
„Neuronii nu mor, dar intră în latență atunci când nu sunt antrenați în formarea de noi conexiuni”, a explicat dr. Armand Frăsineanu.
Mai multe detalii despre AVC în următoarele articole: