O terapie genică experimentală dezvoltată pentru diabetul zaharat de tip 2 a ameliorat compoziţia corporală şi glicemia à jeun la şoarecii de laborator cu obezitate, efectele benefice fiind similare cu cele ale administrării semaglutidei, agonist al receptorului GLP-1 (glucagon-like peptide-1), însă fără a fi prezente efectele inverse raportate în urma întreruperii administrării agoniştilor receptorului GLP-1.
Acestea sunt concluziile unui studiu prezentat în cadrul sesiunilor ştiinţifice de anul acesta ale American Diabetes Association (ADA). Prima administrare a noii terapii genice pancreatice la oameni este planificată pentru anul 2025.
Principalele rezultate:
- După 4 săptămâni, terapia genică a redus masa de ţesut adipos cu peste 20%, în timp ce semaglutida a determinat o scădere cu puţin peste 15%
- Ambele grupuri au prezentat o pierdere a structurilor non-adipoase de 5% din masa totală corporală
- Nivelurile glicemiei à jeun au fost reduse semnificativ la ambele grupuri, cu 18%
- Nu au fost constatate semne de inflamaţie sau leziuni pancreatice la niciunul dintre grupurile investigate
Întreruperea semaglutidei a determinat revenirea la nivelurile de glucoză anterioare după 8 săptămâni şi creşterea masei de ţesut adipos până aproape de valorile iniţiale. La şoarecii la care s-a administrat terapia genică încă de la început sau care au primit terapia genică după administrarea timp de 4 săptămâni a semaglutidei, s-a constatat că la 8 săptămâni s-a menţinut o reducere a masei de ţesut adipos de 17% şi a masei de structuri non-adipoase de 5%, iar nivelurile glicemiei au fost reduse cu peste 20% faţă de valorile anterioare tratamentului.
Şoarecii utilizaţi în studiu au primit în mod randomizat fie o singură doză de terapie genică (10), fie injecţii subcutanate zilnice cu semaglutidă (10), fie placebo pentru terapia genică (8), fie placebo pentru semaglutidă (8). După 4 săptămâni, la şoarecii care au primit semaglutidă a fost întreruptă terapia, iar 5 dintre aceştia au primit terapia genică, iar ceilalţi 5 placebo.
Terapia genică pancreatică bazată pe utilizarea unui virus adeno-asociat induce producţie susţinută a peptidelor GLP-1, astfel că nu este necesară administrarea regulată de medicamente de tipul agoniştilor GLP-1. Terapia a fost evalută iniţial pe porci Yutacan, apoi pe şoareci de laborator. Terapia genică este administrată direct în pancreas prin puncție cu ac, folosind o metodă de livrare de tip endoscopică special dezvoltată cu acest scop, care este similară cu procedurile standard de endoscopie gastrointestinală, limitând expunerea sistemică.
Citeşte şi:
- #EASD2018. Pancreasul artificial – tehnologia inovatoare care îmbunătățește controlul glicemiei și scade riscul de hipoglicemie la pacienții cu diabet de tip 1
- STUDIU. Remisiunea diabetului zaharat de tip 2 prin scăderea în greutate reduce riscul de boli cardiovasculare și renale
- #ADA23. Un nou record de eficacitate al unui medicament pentru obezitate: Retatrutide scade cu 25% greutatea corporală în mai puțin de un an și îmbunătățește statusul metabolic