Podcast #VociCuAutoritate COVID-19
Podcast #VociCuAutoritate COVID-19

#ASH19. Yescarta crește ratele de supraviețuire la 3 ani pentru pacienții cu limfom difuz cu celulă mare tip B

mm
03 Jan 2020
2787 Views

Ultima analiză a studiului de fază II ZUMA-1 arată că aproape jumătate dintre pacienții cu limfom difuz cu celulă mare tip B tratați cu Yescarta (axicabtagen ciloleucel) supraviețuiesc la 3 ani. De asemenea, noi date sugerează importanța administrării precoce a corticosteroizilor pentru managementul celor mai frecvente reacții adverse, sindromul de eliberare de citokine și reacții adverse neurologice. Rezultatele au fost prezentate în cadrul Întâlnirii Anuale a Societății Americane de Hematologie (ASH2019).

Supraviețuirea globală (OS) la 3 ani pentru pacienții cu limfom difuz cu celula mare tip B (DLBCL), refractar, tratați cu  terapia CAR-T Yescarta a fost de 47%. Tratamentul prelungește supraviețuirea pacienților cu 25.8 luni.

abonare

„Rezultatele sunt uimitoare pentru pacienții cu boală recidivantă sau refractară. Datele arată că șansa de a supraviețui la 3 ani e aproape de 50%. Nu există date similare.” – Dr. Peter Emtage, Cell Therapy Research, Kite

Datele din studiul ZUMA-1 au stat la baza aprobării Yescarta în 2017 pentru limfomul non-Hodgkin, refractar sau recidivat, la pacienți tratați anterior cu cel puțin două linii de terapie sistemică. Analiza studiului la 2 ani demonstra o rată globală de supraviețuire de 51%, iar supraviețuirea fără progresie a bolii era de 39%.

Cu toate acestea, 11% dintre pacienți au prezentat sindrom de eliberare de citokine și 32% efecte adverse neurologice. Pentru a studia mai bine profilul de siguranță, a mai fost introdusă o cohortă pentru evaluarea eficacității administrării timpurii a corticosteroizilor pentru a preveni aceste evenimente. În această cohortă, pacienții au primit corticoterapie dacă nu a existat o îmbunătățire în ceea ce privește efectele adverse neurologice de grad I sau CRS de grad 1, la 3 zile de la introducerea unui tratament pentru controlul acestor fenomene.

O altă analiză a studiului vizând această cohortă a fost prezentată la ASH2019 și demonstrează că utilizarea precoce a corticoterapiei reduce riscul de apariție a sindromului de eliberare de citokine de grad înalt sau a neurotoxicității.

Dintre cei 41 de pacienți incluși în noua cohortă, 73% au primit corticoterapie iar 76% au primit tocilizumab. Administrarea precoce a corticoterapiei a redus numărul pacienților care prezintă sindrom de eliberare de citokine de grad 3 sau mai mare și evenimentele neurologice.

De ce apare recidiva după terapia celulară?

40-50% dintre pacienții cu limfom difuz cu celulă mare tip B, care recidivează după două linii de terapie convențională pot atinge remisiune de durată datorită introducerii terapiei CAR-T. Motivele pentru care în restul cazurilor apar recăderi în urma terapiei celulare sunt încă un subiect important de cercetare.

Scăderea antigenului CD19, precum și expresia altor antigene determină eșecul terapiei. Splicingul alternativ este un proces care apare în cursul expresiei genice și presupune obținerea unor proteine diferite dintr-o singură genă.

Splicing alternativ

Sursa foto – Wikipedia

La nivelul genei CD19 s-a observat acest fenomen, care influențează capacitatea receptorilor CAR de a se lega de țintă.

În cadrul studiului prezentat la ASH 2019, fost analizate rezultatele testării IHC (imunohistochimie) de la 82 de pacienți, anterior de tratament și rezultatele testării după recidivă a 18 pacienți.

Înainte de tratament, 90% dintre probe erau pozitive pentru CD19 iar 96% erau pozitive pentru CD20. Pentru 25% dintre cazurile de recidivă s-a observat o pierdere a expresiei CD19, determinată prin testare IHC. Expresia CD20 a fost susținută, în ciuda tratamentului anterior cu rituximab.

Autorii studiului au explicat faptul că imunohistochimia nu oferă suficiente informații. Deși în cadrul testării IHC se obține un rezultat pozitiv pentru proteina CD19, efectul terapeutic se pierde. Pentru probele analizate în cadrul studiului ZUMA-1 s-a observat că există modificări în ceea ce privește splicingul alternativ la nivelul genei CD19, de la momentul inițial al evaluării până la înregistrarea recăderii.

”În urma tratamentului cu axicabtagene ciloleucel apare selecția celulelor tumorale cu o expresie scăzută a CD19 sau a celor care exprimă alte variante ale genei CD19. Datele sugerează că eficacitatea terapiei CAR-T anti CD19 poate fi îmbunătățită prin țintirea concomitentă sau secvențială a unor antigene alternative”  – Dr. Satva Neelapu, University of Texas MD Anderson Cancer Center

Studiile continuă să evalueze axicabtagene ciloleucel, atât în monoterapie, cât și în diferite combinații terapeutice cum ar fi cea cu utomilumab (ZUMA-11) sau lenalidomidă (ZUMA-14).

Citește și