#COVID-19. Efectul măsurilor de restricție asupra transmiterii virusului. Care este rolul lor în controlul pandemiei?
Intervențiile non-farmacologice restrictive adoptate în contextul pandemiei (închiderea școlilor, a locurilor de muncă, restricționarea evenimentelor publice și a adunărilor colective de peste zece persoane, recomandarea de a lucra de acasă, limitarea tranzitului intern pe teritoriul țării) conduc la reducerea transmiterii noului coronavirus. Totuși, efectul introducerii, respectiv ridicării, măsurilor de restricție este întârziat cu 1-3 săptămâni, mai ales în cazul ridicării măsurilor.
Intervențiile non-farmacologice au fost introduse de multe țări în încercarea de a reduce transmiterea SARS-CoV-2 în primul val pandemic, și acum observăm aceeași politică pe măsură ce numărul noilor cazuri de infecție doboară recorduri în fiecare zi. În unele țări, s-a observat o creștere a numărului de cazuri de COVID-19 în momentul ridicării restricțiilor în vederea relansării economice, ceea ce a dus la apariția valului doi al pandemiei, cu care ne confruntăm în prezent.
În general, cerința de a nu părăsi domiciliul și restricțiile privind tranzitul intern au fost cele mai frecvente măsuri restrictive impuse, și au fost introduse/ridicate simultan. Închiderea școlilor și interzicerea evenimentelor publice au fost primele măsuri introduse, și au fost ridicate mai târziu comparativ cu majoritatea intervențiilor. Cerința de a rămâne acasă și limitarea transportului public au fost ultimele măsuri introduse și au fost ridicate mai devreme decât majoritatea intervențiilor.
O primă analiză a evaluat asocierea în timp între introducerea, respectiv ridicarea măsurilor non-farmacologice de limitare a răspândirii infecției cu noul coronavirus și transmiterea virusului în 131 de țări în care au fost disponibile date. Transmiterea virusului a fost evaluată prin indicele R – numărul de cazuri secundare de infecție pornind de la un caz primar.
Transmiterea virusului a urmat un trend descendent în urma introducerii măsurilor restrictive (închiderea școlilor, a locurilor de muncă, interzicerea evenimentelor publice, cerința de a rămâne acasă și de a limita tranzitului intern), ducând la reducerea transmiterii cu 3-24% la 28 de zile de la introducerea măsurilor. Însă reducerea a fost semnificativă statistic numai în cazul restricționării evenimentelor publice, care s-a asociat cu cea mai mare scădere a transmiterii (R).
Redeschiderea școlilor, ridicarea interdicțiilor evenimentelor și întrunirilor publice de peste zece persoane, ridicarea cerințelor de a rămâne acasă și permiterea tranzitului intern s-au asociat cu creșterea transmiterii cu 11-25% în ziua 28 de la relaxarea măsurilor. Însă creșterea a fost semnificativă numai pentru redeschiderea școlilor (asociată cu cea mai mare creștere în ziua 7 și ziua 14) și ridicarea restricțiilor asupra adunărilor publice de peste zece persoane (asociată cu cea mai mare creștere în ziua 28).
Efectele introducerii și ridicării măsurilor non-farmacologice nu au fost imediate; a durat aproximativ 1 săptămână după introducerea unei măsuri pentru a observa 60% din reducerea maximă a transmiterii și chiar mai mult, aproape 3 săptămâni, după relaxarea unei restricții. Întârzierea observată a efectului ar putea fi explicată prin inerția comportamentală, care este susținută și de rezultatele similare ale transmiterii prin utilizarea datelor de mobilitate Google.
Ce măsuri restrictive scad cel mai mult transmiterea?
Principalele patru măsuri care au dus la cele mai mari scăderi ale transmiterii au fost:
- închiderea școlilor și a locurilor de muncă;
- restricționarea evenimentelor publice și adunărilor cu mai mult de zece persoane;
- limitarea tranzitului intern
- cerința de a sta acasă.
Ca răspuns la apariția unui noul val al pandemiei COVID-19, o strategie de control pentru interzicerea evenimentelor publice și a adunărilor colective de peste zece persoane s-ar putea asocia cu o reducere a transmiterii de 6% în ziua 7, 13% în ziua 14 și 29% în ziua 28. Dacă această strategie ar include și închiderea locurilor de muncă, reducerea totală ar fi de 16% în ziua 7, 22% în ziua 14 și 38% în ziua 28.
Ca intervenție non-farmacologică singulară, interzicerea evenimentelor publice are ca rezultat cea mai mare scădere a transmiterii. Această constatare nu este surprinzătoare deoarece interzicerea activităților aglomerate ar putea preveni evenimentele cu supra-răspândire, care au fost raportate frecvent la începutul pandemiei COVID-19. O altă explicație este că interzicerea evenimentelor publice a fost adesea prima măsură restrictivă introdusă în multe țări, astfel că efectul a fost de lungă durată. Ambele interdicții, asupra întrunirilor de peste zece persoane și de peste o sută de persoane, au fost asociate cu o scădere a transmiterii în prima săptămână, urmată de o creștere începând cu a doua săptămână, dar creșterea a fost mai pronunțată pentru interzicerea adunărilor de peste o sută de persoane.
După 28 de zile, ridicarea interdicțiilor pentru evenimente publice crește transmisia virusului cu 21%, iar ridicarea interdicțiilor asupra întrunirile a mai mult de zece persoane crește transmisia cu 25% (cea mai mare creștere dintre toate măsurile).
O intervenție extremă similară cu carantina totală, constând în totalitatea măsurilor de închidere a școlii și a locurilor de muncă, interdicții privind evenimentele și adunările publice, cerința de a rămâne acasă și limitarea tranzitului intern, ar putea reduce transmiterea cu 35% în ziua 7, 42% în ziua 14 și 52% în ziua 28.
Aceste constatări oferă dovezi suplimentare care pot informa deciziile autorităților în ceea ce privește momentul introducerii și ridicării diferitelor măsuri restrictive, în contextul reapariției unui val al pandemiei. Deciziile de reintroducere și relaxare a restricțiilor ar trebui să fie informate de diverși factori, inclusiv capacitatea și reziliența sistemului de asistență medicală, și ar putea fi adoptate cel mai bine la nivel regional, mai degrabă decât la nivel național.
Utilitatea închiderii școlilor – controversa momentului
Măsura închiderii școlilor a fost adoptată pe scară largă pentru a controla focarele de gripă și pandemiile din trecut, și s-a demonstrat că reduce și întârzie vârfurile epidemiilor. În cazul SARS-CoV-2, rolul copiilor în transmiterea virusului este încă neclar.
Un studiu din China a arătat că intervenția singulară de închidere a școlilor nu poate întrerupe transmiterea, dar poate reduce incidența maximă cu 40-60% și poate întârzia epidemia.
Analiza de față a arătat că simpla măsură de închidere a școlilor ar putea reduce transmisia cu 15% în ziua 28, în timp ce redeschiderea școlilor ar putea crește transmisia cu 24% în ziua 28.
Cu toate acestea, trebuie menționat că analiza nu a luat în considerare diferite precauții cu privire la redeschiderea școlilor adoptate de unele țări, cum ar fi distanțarea fizică dintre elevi în interiorul sălilor de clasă (de ex. limitarea dimensiunii clasei și amplasarea separatoarelor transparente între elevi), precum și în afara sălilor de clasă (de ex. distanțarea fizică în timpul recreațiilor și în mijloacele de transport), igienă îmbunătățită și altele, precum verificarea temperaturii elevilor la intrarea în școală. Astfel de precauții sunt imperative pentru redeschiderea școlară în condiții de siguranță.
În plus, analiza nu a evaluat efectul redeschiderii diferitelor niveluri de școlarizare (de exemplu, școlile elementare vs. gimnaziale), deoarece efectul ar putea fi diferit în funcție de grupele de vârstă ale copiii. Conform unui raport, copiii cu vârsta sub 5 ani și cu forme ușoare-moderate de COVID-19 au încărcături virale mai mari în nazofaringe în comparație cu copiii mai mari și adulții și, prin urmare, ar putea fi factori importanți de transmitere în populația generală.
Redeschiderea societăților și ridicarea măsurilor restrictive în condiții de siguranță
Rămâne de văzut dacă țările vor reuși să controleze eficient transmisia SARS-CoV-2 prin intervenții țintite, fără a recurge la carantinări repetate pe măsură ce apar noi valuri de infecție. Mulți oameni sunt de părere că pentru a pune capăt cu adevărat pandemiei va fi necesar un vaccin eficient, însă experiența pandemiilor anterioare ne sugerează că tratamentul extrem de eficient și măsurile profilactice ar putea avea un rezultat similar, deși asta reprezintă întotdeauna o provocare în cazul unui virus care se răspândește pe cale aeriană.
Unele țări, precum Taiwan și Noua Zeelandă, au reușit în mare parte să își redeschidă economiile și să reia multe dintre activitățile normale, continuând să aplice unele măsuri de control, chiar și în absența unui tratament sau vaccin eficient. În același timp, Europa și SUA suportă consecințele măsurilor de sănătate publică aplicate în mod inconstant, ducând la valuri recurente de infecții și decese.
Exemple de bune practici pentru redeschiderea în siguranță a școlilor, locurilor de muncă și a afacerilor sunt raportate din ce în ce mai frecvent, însă acestea depind de factorii socio-economici și socio-culturali locali pentru a putea fi implementate cu succes.
Constatările analizei trebuie interpretate cu prudență
Rezultatele și concluziile acestei analize nu pot fi extrapolate ca atare la alte țări și orașe decât cele din studiu, deoarece nu ține cont de factorii locali care influențează aderența la reglementări (de ex. atitudini, percepții, credințe, nivelul de educație al populației generale, etc.).
Analiza curentă s-a bazat pe date privind politicile de control, mai degrabă decât pe comportamentul efectiv al populației, și nu a luat în considerare conștientizarea crescândă a igienei personale (inclusiv a măștilor de protecție) în rândul populației, așa cum nu a examinat nici complianța la măsurile restrictive. Conștientizarea individuală și igiena personală s-au schimbat în timp de la începutul pandemiei, ceea ce poate contribui semnificativ la schimbarea transmiterii SARS-CoV-2. Prin urmare, impactul reintroducerii și relaxării măsurilor restrictive viitoare asupra transmiterii virale ar putea fi substanțial diferit.distan
Impactul unor intervenții non-farmacologice introdusă mai devreme comparativ cu restul și care a putut exercita un efect pe termen mai lung asupra transmiterii, ar fi putut influența estimările privind măsurile de restricție ulterioare.
Este posibil ca transmiterea și măsurile restrictive să fi variat la nivel regional, în timp ce datele disponibile au fost de la nivel național și nu au luat în considerare situația diferitelor părți ale țărilor. O creștere a transmisiei la nivel național ar fi putut fi cauzată de un focar localizat în anumite zone sau de mai multe cazuri dispersate la nivel național.
Mai mult decât atât, această analiză a evaluat doar efectul introducerii și ridicării măsurilor în primele 28 de zile după introducere/relaxare, iar constatările (inclusiv trendul) nu ar trebui generalizate dincolo de cele 28 de zile.
Citește și:
- Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii. Întârzierea tratamentului oncologic din cauza pandemiei crește exponențial riscul de deces
- Esențial COVID-19: cele mai importante știri ale săptămânii. Cum utilizăm datele în controlul pandemiei?
- CE SPUN STUDIILE despre COVID-19. 6 luni de la declararea pandemiei. Ce știm despre noul coronavirus până acum?