#COVID19. Studierea vaccinurilor prin infectarea unor voluntari cu noul coronavirus: avantaje și obstacole etice
Pandemia cauzată de noul coronavirus SARS-CoV-2 continuă să se răspândească la nivel mondial: în acest moment, există peste 7 milioane de cazuri diagnosticate în lume. Numărul de cazuri noi zilnice este, totuși, în scădere, iar măsurile stricte de distanțare socială, de igienă și implementarea testării pe scară largă au fost eficiente în încetinirea răspândirii. Cu toate acestea, cel mai favorabil scenariu de control epidemic, care asigură o protecție pe termen lung contra reaparițiilor de focare COVID-19, este dezvoltarea unui vaccin eficient și sigur, și administrarea acestuia în populație. Pentru a accelera această dezvoltare, există o metodă de studiu eficientă, însă controversată: infectarea intenționată a unor voluntari sănătoși, în cadrul unui studiu (în engleză human challenge studies).
Studiile care implică vaccinuri au aceeași metodologie cu alte studii: în faza I, este verificat profilul de siguranță al vaccinului, pe voluntari sănătoși. Ulterior, în faza II, se studiază în continuare reacțiile adverse, împreună cu reacția sistemului imunitar și identificarea dozei și frecvenței de administrare potrivite.
Nu în ultimul rând, în faza III, eficacitatea vaccinului este verificată – rolul acestuia de a preveni infectarea cu virusul țintit. Însă având în vedere incidența scăzută a virusului în populație, este dificil de diferențiat dacă lipsa de infectare a voluntarului studiat survine în urma unui contact infectant, care a fost contracarat de vaccin, sau, pur și simplu, respectivul voluntar nu a intrat în contact cu virusul în comunitate. O astfel de eroare poate modifica rezultatele studiilor și poate face dificilă diferențierea vaccinurilor cu adevărat eficiente.
În cazul studiilor de infectare, ulterior administrării vaccinului, voluntarul este expus în mod controlat la virusul țintit de vaccin. Astfel, pot fi extrase concluzii din studierea unui număr mai mic de voluntari, iar vaccinul care oferă cea mai susținută protecție se va diferenția mai clar și mai rapid de alte vaccinuri studiate. Un studiu de infectare poate juca rolul fazei III de testare, sau poate acționa drept o etapă intermediară, de accelerare a fazei III, care selectează cei mai viabili candidați dintre vaccinurile dezvoltate.
Pe lângă vaccinuri, studiile de infectare pot contribui la înțelegerea mai bună a procesului imunitar, dezvoltat drept reacție la infecție, pot valida teste diagnostice și pot aduce mai multe date în dinamica procesului infecțios (la câte zile de la infectare poate o persoană să transmită virusul mai departe, dacă poate transmite virusul după remiterea simptomelor, etc.). Human challenge studies au fost utilizate cu succes în istorie, în cazul variolei, febrei galbene și malariei. Exemple mai recente de boli infecțioase a căror vaccinuri au fost dezvoltate mai rapid cu ajutorul acestei metodologii includ febra tifoidă, holera și gripa.
Cine este candidatul potrivit unui studiu de infectare?
Din datele epidemiologice asupra SARS-CoV-2, obținute până în prezent, putem deduce că un adult tânăr, fără comorbidități, are un risc minim pe termen scurt și lung, în cazul în care ar suferi infecția. În grupa de vârstă 18–30 de ani (fără a lua în calcul istoricul medical preexistent), doar 1% dintre cazurile de COVID-19 au necesitat spitalizare, iar rata de mortalitate este de aproximativ 0,03%. În plus, principiile etice dictează ca acest voluntar să fie deja supus unui risc mediu-mare de infecție (locuitori din zone cu incidență mare COVID-19) – astfel încât riscul suplimentar, adus de studiu, să fie mic.
Pe lângă candidatul ideal, este importantă și instituția ideală care ar organiza studiul: aceasta trebuie să permită monitorizarea continuă, atentă a voluntarilor, și să aibă capacitatea de tratament suportiv instituit rapid, inclusiv terapie intensivă dacă este cazul.
Recomandări de natură etică pentru planificarea unui studiu de infectare
Este dificil de dezvoltat o metodologie de studiu de infectare care să respecte principiile eticii medicale moderne, și la o privire superficială, pare chiar imposibil. Cu toate acestea, experții Organizației Mondiale a Sănătății și a altor instituții au elaborat o serie de principii care, odată urmate, asigură desfășurarea sigură a studiului, fără a limita drepturile și libertățile voluntarilor incluși.
- Justificarea științifică
Un studiu care implică expunerea intenționată a voluntarilor la virus necesită o justificare științifică solidă, cu alte cuvinte trebuie să aducă o cantitate semnificativă de noi date și să contribuie în mod decisiv la dezvoltarea și utilizarea de noi vaccinuri sau politici de sănătate publică – date care nu ar putea fi obținute prin alte metode, fără a afecta viteza sau eficiența.
- Echilibrul dintre risc și beneficiu
Un astfel de studiu trebuie să prezinte mai multe beneficii decât riscuri, atât pentru participanți, cât și pentru societate și comunitate. Eforturile cercetătorilor trebuie să se concentreze permanent pe minimizarea riscurilor și maximizarea beneficiilor, comparând această balanță cu cea a altor metodologii de studiu. Se recomandă cuantificarea exactă a acestor noțiuni abstracte, de exemplu beneficiul constă într-un număr exact de persoane a căror infecție și evoluție severă a fost evitată prin dezvoltarea acelui vaccin, o apariție pe piață a vaccinului într-un timp mai scurt, o restabilire socio-economică mai rapidă.
- Consultarea și implicarea experților din domeniu
Metodologia de studiu trebuie pusă în discuție, iar reprezentanți ai societății, ai practicii medicale, ai organismelor de reglementare și ai industriei farmaceutice trebuie să colaboreze la adaptarea acesteia. Toți acești stakeholders au rolul de a asigura acceptabilitatea în comunitate, transparența și impactul minim al cercetării, prin cea mai rapidă metodă, la nivel local și internațional.
- Colaborarea cercetătorilor
Pentru a asigura impactul benefic maxim al studiilor de infectare, acestea trebuie integrate într-un program coerent de cercetare, desfășurate astfel încât să afecteze în cea mai mică măsură activitatea normală a societății, și să publice rezultatele obținute cât mai rapid. Ulterior, este necesară o bună colaborare cu organismele de reglementare (care trebuie să analizeze datele și să ia o decizie asupra aprobării de vaccinuri).
- Alegerea celui mai potrivit organizator al studiului
Pentru a asigura rigoarea științifică și siguranța voluntarilor, studiu trebuie să se desfășoare într-o instituție aleasă cu grijă. Aceasta trebuie să includă laboratoare capabile să producă și să administreze în siguranță vaccinul și tulpina coronavirală țintită, și de asemenea să efectueze toate testele necesare (diagnostic PCR, teste serologice, evaluare generală a stării biologice a voluntarilor). De asemenea, sunt necesare facilități de izolare a voluntarilor și de tratament prompt dacă este cazul, inclusiv terapie intensivă.
- Criteriile de includere și de excludere în studiu
Pentru a asigura riscul minim la care pot fi supuși voluntarii, este important ca aceștia să fie selectați după criterii riguroase. În primul rând, grupa de vârstă recomandată este 18-30 de ani. Ulterior, au prioritate voluntarii care sunt deja expuși unui risc ridicat de a fi infectați în comunitate (datorită naturii profesiei sau situației socioeconomice – fără a conduce, însă, la discriminare) – ceea ce conduce la un risc adițional minim cauzat de studiu. Criteriile de excludere trebuie să ia în calcul factorii de risc identificați prin studii epidemiologice, și trebuie adaptați pe măsură ce apar noi date.
- Analiza datelor de către experți independenți
Metodologia și rezultatele studiului trebuie revizuite de o comisie independentă de experți, ca includ epidemiologi, infecționiști, virusologi, experți în bioetică, etc.
- Consimțământul informat
Voluntarii trebuie să înțeleagă cu exactitate riscurile asociate unui astfel de studiu, și să se implice doar dacă au evaluat balanța risc-beneficiu, dar și necunoscutele inerente unui virus emergent precum SARS-CoV-2. Consimțământul trebuie oferit și pe parcursul studiului, pe măsură ce apar noi date.
Cercetători care iau în calcul varianta studiilor de infectare sugerează și o etapă premergătoare, de expunere a unui grup separat de voluntari la virus, pentru a determina cantitatea de virus necesară infectării și pentru a confirma faptul că nu se dezvoltă forme mai severe de boală prin infectare controlată. Această etapă urmează principiu etic de a minimaliza riscul asociat participării.
Citește și:
- Călcâiul lui Ahile: cazurile asimptomatice de infecție cu SARS-CoV-2
- #COVID19: Pașaportul imunitar – care sunt condițiile necesare introducerii unui astfel de document? Obstacole de natură științifică și etică
- #COVID19. Ce impact are imunitatea de turmă în desfășurarea pandemiei?