#EASD2018. Multe cazuri de diabet zaharat de tip 1 care apar după vârsta de 30 ani sunt diagnosticate greșit, ca diabet zaharat de tip 2
21% din diabeticii insulino-dependenți diagnosticați după vârsta de 30 de ani, au o deficiență severă de secreție de insulină, confirmând astfel diabetul zaharat de tip 1 (DZ1). 39% din aceștia nu au primit insulină la diagnostic, iar 46% au declarat că au diabet zaharat de tip 2 (DZ2). Acestea sunt principalele rezultate ale unui studiu prezentat în cadrul Întâlnirii Anuale a Asociației Europene de Studiu al Diabetului, Berlin, 2018.
“DZ1 cu debut tardiv duce la o deficiență severă de insulină cu caracteristici clinice și biologice similare cu cele ce apar la vârste mai tinere, dar frecvent nu este identificat” , Dr Nick Thomas de la Universitatea din Exeter, Marea Britanie, cercetător principal.
Participanții cu DZ1 cu debut tardiv au caracteristici clinice, biologice și genetice comparabile cu participanții cu DZ1 diagnosticat înainte de 30 de ani. Pacienții care și-au menținut un nivel de producție de insulină, cei cu DZ2, diferă de primii printr-un risc genetic mai mic al DZ1, prin lipsa anticorpilor anticelule pancreatice și printr-un indice de masă corporală mai mare.
O progresia rapidă către insulino-dependență a caracterizat DZ1 cu debut tardiv. 84% din acești pacienți necesită insulină la mai puțin de un an de la diagnostic.
“Clinicienii ar trebui să știe că o mare parte a pacienților care necesită insulină la mai puțin de 3 ani de la diagnostic au DZ1, chiar dacă inițial s-a crezut că au DZ2 și nu au necesitat insulină la diagnostic. Este important ca acești pacienți să fie diagnosticați corect pentru a primi informațiile de care au nevoie”, Dr Thomas.
Pacienții la care tratamentul cu insulină a fost întârziat, comparativ cu cei care au primit insulină imediat, au fost mai vârstnici (48 de ani vs. 41 de ani), au fost diagnosticați cu DZ1 mai rar (50% vs. 96%) și au primit mai des hipoglicemice orale (29% vs. 7%).
Cercetătorii au definit DZ1 prin instalarea dependenței de insulină la mai puțin de 3 ani de la diagnostic și prin deficiență severă a producției de insulină. Studiul a inclus 583 de pacienți insulino-dependenți, diagnosticați după vârsta de 30 de ani și 220 pacienți cu DZ1 diagnosticați înainte de 30 de ani. Grupul persoanelor peste 30 ani a fost subdivizat în funcție de nivelul producției de insulină, în DZ1 (n=123) și DZ2 (n=306).
În DZ1 sistemul imun atacă celule din pancreas care secretă insulină, ducând la o pierdere rapidă și severă a producției de insulină. Astfel, persoanele cu DZ1 au nevoie de doze regulate de insulină pentru controlul glicemiei, fie prin injecții, fie prin pompă. Spre deosebire de cei cu DZ2, nu pot să își controleze boala doar prin intermediul dietei, exercițiului fizic și monitorizarea glicemiei.
Citește și:
- #EASD2018. Diabetul începe cu mai mult de 20 ani înainte de diagnostic
- #EASD2018. Eficacitea și siguranța unei terapii antidiabetice cu mecanism dual
- #EASD2018. Îndulcitorii săraci în calorii afectează controlul glicemic prin perturbarea florei bacteriene intestinale la nediabetici
Sursă imagine feature: SUSANNE WYSOCKI FOTOGRAFIE