#EASD2019. Controlul optim al diabetului de tip 1 depinde de monitorizarea continuă a glicemiei și mai puțin de metoda de administrare a insulinei

  • Health literacy



Monitorizarea continuă a glucozei din sânge s-a dovedit a fi o metodă mai eficientă de a controla nivelul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) și incidența hipoglicemiei, comparativ cu monitorizarea individuală a glicemiei, în cazul pacienților cu diabet de tip 1. 

Studiul COMISAIR prezentat în cadrul Congresului Anual al Asociației Europene de Studiu al Diabetului (#EASD2019) a urmărit diferențele în ceea ce privește controlul glicemiei prin intermediul monitorizării continue versus monitorizarea individuală. Studiul sugerează că aspectul cu adevărat important în controlul glicemic este strategia de monitorizare și mai puțin tipul de administrare.

abonare

Studiul a inclus un număr de 94 de pacienți cu diabet de tip 1 care au fost împărțiți în patru grupuri de studiu:

  1. participanți cărora le-a fost monitorizată glicemia continuu și în timp real (rtCGM), iar insulina le-a fost administrată prin injectări multiple zilnice (MDI);
  2. participanți cărora le-a fost monitorizată glicemia continuu și în timp real (rtCGM), iar insulina le-a fost administrată subcutanat, în mod continuu (CSII);
  3. participanți care și-au monitorizat singuri glicemia (SMBG), iar insulina le-a fost administrată pe cale injectabilă (MDI);
  4. participanți care și-au monitorizat singuri glicemia (SMBG), iar insulina le-a fost administrată subcutanat, în mod continuu (CSII).

Principalele puncte pe care s-a concentrat studiul au constat în modificarea nivelului HbA1c, variabilitatea glicemică, timpul petrecut de către pacient cu la un nivel scăzut al HbA1c precum și incidența hipoglicemiei.

#EASD - importanța monitorizării continue a glicemiei în diabetul de tip 1
Studiul COMISAIR a debutat în anul 2016, iar informațiile prezentate în acest articol sunt datele obținute după 3 ani de urmărire.

După cei 3 ani de urmărire, grupurile rtCGM au înscris o serie de rezultate semnificativ mai bune, comparativ cu celelalte grupuri, astfel încât:

  • În grupul rtCGM + MDI s-a înregistrat un nivel al HbA1c – 53 mmol/mol;
  • În grupul rtCGM + CSII s-a înregistrat un nivel al HbA1c – 52 mmol/mol;
  • În grupul SMBG + MDI s-a înregistrat un nivel al HbA1c – 61 mmol/mol;
  • În grupul SMBG + CSII s-a înregistrat un nivel al HbA1c – 64 mmol/mol.

În ceea ce privește timpul petrecut de către pacienți în intervalul normal al valorilor HbA1c, s-au observat îmbunătățiri numai în cazul grupurilor rtCGM. De asemenea, aceleași grupuri au marcat rezultate superioare comparativ cu grupurile SMBG, în reducerea nivelului HbA1c și a hipoglicemiei. Mai mult decât atât, aceste rezultate au fost independente de metoda de eliberare a insulinei. Episoade de hipoglicemie s-au întâlnit numai 7 cazuri, pe parcursul celor 3 ani de urmărire.

Citește și: