Femeile laureate cu Premiul Nobel pentru contribuțiile aduse la progresul medicinei

  • Health literacy



Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, Raportul de gardă sărbătorește femeile care și-au adus contribuția la evoluția domeniului medical. De la cercetări cu privire la modul în care organismul folosește energia, la descoperirea unor noi tratamente pentru boli mortale, munca acestor femei a îmbunătățit viața a milioane de oameni de-a lungul timpului.

Gerty Cori

Gerty Cori a studiat modul în care organismul folosește energia alături de soțul ei Carl Cori. În 1929 ei au formulat o parte importantă a metabolismului, cunoscută ca ciclul Cori. Ciclul descrie modul în care acidul lactic produs de mușchi în timpul eforului fizic este convertit în glicogen, apoi în glucoză pentru a fi reabsorbit de celulele musculare.

abonare

În 1938-1939, cei doi au reușit să identifice enzimele responsabile pentru aceste descompuneri și au reușit să creeze glicogen în laborator. Pentru contribuțiile lor, Gerty și Carl Cori au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1947.

Dorothy Crowfoot Hodgkin

Dorothy Crowfoot Hodgkin a contribuit la progresul cristalografiei cu raze X (tehnică folosită pentru a determina structura tridimensională a cristalelor) și a dezvoltat cristalografia proteinelor.

Hodgkin a folosit apoi această tehnică pentru a confirma structura penicilinei, intuită de Edward Abraham și Ernst Boris Chain, și pentru a determina structura vitaminei B12. Ca recunoaștere a contribuțiilor sale științifice, Dorothy Hodgkin a devenit a treia femeie distinsă cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1964.

Rosalyn Yalow

Într-o eră în care femeile nu aveau acces facil la studii științifice, Rosalyn Yalow a hotărât să urmeze o carieră în fizică. În 1977 ea a devenit a doua femeie de origine americană care a câștigat Premiul Nobel, pentru dezvoltarea metodei radioimună, alături de Roger Guillemin și Andrew Schally.

Această tehnică de mare precizie presupune măsurarea concentrației de antigene din sânge folosind anticorpii lor. De exemplu, metoda radioimună poate fi folosită pentru a măsura nivelurile de hormoni din sânge.

Barbara McClintock

În ciuda scepticismului familiei sale, Barbara McClintock a devenit cercetător la Cornell’s College of Agriculture în 1919. Ea a studiat modul în care caracteristicile ereditare ale porumbului sunt transmise din generație în generație prin intermediul cromozomilor.

În anii 1940-1950, Barbara McClintock a demonstrat că genele devin active sau inactive în funcție de poziția lor pe cromozom. Pentru contribuția ei la dezvoltarea geneticii, Barbara a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1983.

Rita Levi-Montalcini

Organismul uman se dezvoltă pornind de la o singură celulă care se divide pentru a forma alte celule, cu forme și funcții diferite. În 1952, Rita Levi-Montalcini a folosit substanțe extrase din tumorile întâlnite la șoareci pentru a izola factorii de creștere – polipeptide cu rol în proliferarea celulelor. Descoperirea sa a ajutat la îmbogățirea cunoștințelor medicale cu privire la diformități, demență și afecțiuni tumorale.

Pentru contribuțiile sale la progresul medicinei, Rita Levi-Montalcini a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1986.

Gertrude Elion

La vârsta adolescenței, Gertrude Elion și-a văzut bunicul pierzând lupta cu cancerul, moment în care a decis să-și dedice viața pentru combaterea acestei boli.

În anii 1950, Gertrude Elion și George Hitchings au dezvoltat o metodă sistematică pentru producerea medicamentelor având la bază biotehnologia și cunoștințele despre boli. Unul dintre primele medicamente produse de cei doi a fost un tratament pentru leucemie, care a contribuit la supraviețuirea unui număr mare de copii. Printre alte medicamente produse de cei doi se numără tratamente pentru malarie, infecții și gută.

Gertrude Elion a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1988 pentru cercetarea ei, care a revoluționat dezvoltarea noilor medicamente și medicina în general.

Christiane Nüsslein-Volhard

Christiane Nüsslein-Volhard a hotărât să urmeze o carieră în biologie la vârsta de doar 12 ani. Astăzi este cunoscută pentru cercetarea ei cu privire la dezvoltarea muștelor de fructe.

În anii 1980, Christiane Nüsslein-Volhard a identificat și clasificat 15 gene care ghidează evoluția muștelor de la zigot la maturitate. Christiane Nüsslein-Volhard a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1995, pentru descoperiri legate de dezvoltarea embrionară.

Linda B. Buck

În 1991, Linda B. Buck, împreună cu Richard Axel, a descoperit modul în care sute de gene din ADN-ul nostru programează senzorii pentru miros din neuronii senzoriali olfactivi aflați în nas. Ei au ajuns la concluzia că fiecare receptor este o proteină care suferă schimbări atunci când intră în contact cu o substanță din aer. Mirosurile sunt formate dintr-un număr mare de substanțe, interpretate de receptorii noștri ca diferite semnale.

Pentru contribuția sa la dezvoltarea înțelegerii sistemului olfactiv, Linda B. Buck a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2004.

Françoise Barré-Sinouss

Françoise Barré-Sinoussi a fost pasionată de natură și știință de la o vârstă foarte fragedă. Copil fiind, petrecea ore întregi analizând comportamentele insectelor și animalelor.

În 2008, Barré-Sinoussi a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea retrovirusului HIV în 1975, alături de colegul său Luc Montagnier. Descoperirea sa a fost crucială pentru înțelegerea bolii SIDA și a dus la îmbunătățirea tratamentului pentru această boală.

Ada Yonath

În anii 1970, Ada Yonath a început să folosească cristalografia cu raze X pentru a determina structura ribozomilor, proiect pe care avea să-l finalizeze cu succes, împreună cu Venkatraman Ramakrishnan și Thomas A. Steitz.

Munca sa a jucat un rol major în producția antibioticelor, motiv pentru care a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie. În anul 2009, Ada Yonath a devenit prima femeie din Israel care a câștigat un Premiu Nobel și prima femeie din Orientul Mijlociu care a câștigat un Premiu Nobel pentru știință.

Elizabeth Blackburn și Carol Greider

Elizabeth Blackburn este cunoscută pentru cercetările ei cu privire la telomere, dar este și una dintre persoanele care a contribuit la stabilirea unui cod de reglementare în cercetarea științifică.

În anul 1980, Elizabeth Blackburn a descoperit că telomerele (formațiuni care protejează cromozomii pentru a se divide corect) au o structură ADN unică. În 1982, Elizabeth Blackburn și Jack Szostak au demonstrat că acest tip de ADN are rolul de a împiedica distrugerea cromozomului.

Elizabeth Blackburn și Carol W. Greider au descoperit apoi enzima telomerază, responsabilă pentru producerea ADN-ului specific telomerelor.

Pentru descoperirile lor, Elizabeth Blackburn și Carol Greider au câștigat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2009.

May-Britt Moser

Abilitatea de a fi conștient de propria poziționare în spațiu și cum poți ajunge într-o altă locație este vitală atât pentru oameni, cât și pentru animale. În 2005, May-Britt Moser și soțul ei, Edvard, au descoperit un tip de celulă care joacă un rol important în determinarea poziției corpului în spațiu.

Cei doi au localizat aceste celule în apropierea hipotalamusului și au demonstrat modul de funcționare al acestor celule. Pentru contribuția sa, May-Britt Moser a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2014.

Youyou Tu

Youyou Tu a activat în cadrul Academiei de Medicină Tradțională Chineză încă din 1965 și a folosit cunoștințele sale despre plante medicinale pentru a inventa o nouă terapie împotriva malariei.

În timpul anilor 1970, Youyou Tu a reușit să extragă din plante medicinale substanța artemisinin, care inhibă parazitul responsabil pentru malarie. Medicamentele pe bază de artemisinin au dus la supraviețuirea și îmbunătățirea sănătății a milioane de oameni. Pentru contribuțiile sale, Youyou Tu a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2015.

Articole recomandate: