Fibroza pulmonară idiopatică: 88% dintre bolnavi suferă și de tulburări severe ale somnului
Se cunoaște importanța somnului pentru un stil de viață sănătos, iar rolul său este cu atât mai mare pentru o persoană care suferă de o boală cronică. Dar ce se întâmplă dacă boala în sine afectează fiecare respirație a pacientului și face somnul o misiune imposibilă?
Până de curând interesul lumii științifice s-a concentrat pe tulburările de somn asociate cu bolile obstructive cronice, cum este BPOC. Mai puține cercetări s-au axat pe o boală restrictivă precum FPI, care are, însă, un prognostic mult mai rezervat. 88% dintre bolnavii cu FPI au apnee obstructivă de somn.
Calitatea scăzută a somnului este responsabilă pentru simptomele resimțite de bolnavi, cum ar fi oboseala din timpul zilei, dispoziția alterată, insomnia.
Majoritatea medicilor care tratează pacienții cu FPI tind să se concentreze pe simptomele ce afectează activitățile zilnice, ignorând relația acestora cu modificările de respirație și oxigenare care survin în timpul nopții. În timpul somnului, mai ales în timpul somnului REM (rapid eye movement) la o persoană sănătoasă apare o stare ușoară de hipoventilație. Singurul muschi respirator activ în timpul somnului REM este diafragmul, mușchii accesori rămân nefuncționali temporar (scăderea tonusului muscular caracteristică somnului REM). Acest fenomen este bine tolerat la un om sănătos, dar la o persoană cu o boală respiratorie cronică precum FPI poate fi periculos și cu siguranță o sursă de dizabilitate fizică.
Tulburările de somn la pacienții cu FPI includ:
- patternul respirator din timpul somnului este modificat
- scăderea saturației în oxigen
- modificarea stadiilor somnului
- sindromul de apnee obstructivă în somn
Sindromul de apnee obstructivă în somn (OSA – obstructive sleep apnea ) are o prevalență mare în populația afectată de FPI. Studiile arată că tratarea tulburărilor de somn asociate cu FPI îmbunătățește nu doar calitatea vieții bolnavilor, dar și supraviețuirea.
În categoria de apnee obstructivă în somn intră mai multe evenimente respiratorii care apar periodic în timpul somnului – de la simplul fenomen de „sforăit” până la apnee (întreruperea completă a respirației, lipsa completă a fluxul de aer). Pentru cuantificarea apneei sau a hipopneei (reducerea fluxului aerian) raportat la o oră se folosește indexul apnee-hipopnee (AHI). Apneea de somn este diagnosticată la un pacient care are un AHI mai mare de 5.
Primul studiu care a atras atenția asupra importanței OSA în contextul FPI a fost un studiu retrospectiv realizat de Cleveland Clinic Sleep Disorders Center. 18 pacienți cu FPI au fost examinați prin polisomnografii și s-a identificat OSA în 11 cazuri, iar la restul simptome mai ușoare de rezistență la nivelul căilor aeriene superioare sau sforăit.
O observație importantă a fost că dintre 875 de pacienți internați pentru FPI în Cleveland Clinic din 2001 până în 2005 doar 18 pacienți au fost trimiși la un centru specializat pentru tulburări de somn.
Un articol publicat în 2015 în European Respiratory Review a evidențiat câteva aspecte în acest sens:
- tratarea apneei de somn poate îmbunătăți calitatea vieții și supraviețuirea bolnavilor
- pacienții ar trebui îndrumați către centre specializate pe tulburari de somn și tratarea precoce a apneei este recomandată
- este necesară identificarea unor biomarkeri care să permită diagnosticul timpuriu al bolii
Afectarea etapelor somnului
Somnul pacienților cu FPI este modificat pe mai mult niveluri – distribuția anormală a etapelor somnului cu reducerea perioadelor REM, crește stadiul 1 al somnului, apar treziri multiple de-a lungul nopții, somnul fiind fragmentat.
Patternul respirator modificat în timpul nopții
Respirațiile în FPI sunt rapide și superficiale. Un studiu din anii ’80 a arătat că pacienții cu boli interstițiale au o frecvență respiratorie mai mare decât media. Alte cercetări, mai recente, au arătat că frecvența respiratorie a pacienților cu FPI nu se modifică în timpul somnului față de starea de veghe comparativ cu persoanele sănătoase, care înregistrează o scădere a frecvenței respiratorii. S-a emis ipoteza că lipsa modificărilor ventilatorii poate fi cauzată de menținerea reflexelor, determinând respirația superficială și rapidă.
Oxigenarea din timpul somnului
Hipoventilația care se petrece în mod normal în somn determină o scădere ușoară a saturației oxigenului la omul sănătos. În cazul FPI, acest efect este accentuat. Un studiu din 2009 a dovedit că saturația în oxigen la pacienții cu FPI este semnificativ scăzută, s-au înregistrat valori ale saturației în oxigen sub 90% pentru mai mult de o treime din timpul somnului. Acest fapt s-a corelat cu scăderea parametrilor care evaluează calitatea vieții, afectând activitățile cotidiene. Majoritatea studiilor au arătat necesitatea suplimentării cu oxigen a pacienților, ca un potențial tratament paliativ.
Articole similare:
- Fibroza pulmonară idiopatică: o boală mai puțin cunoscută, dar cu o mortalitate mai mare decât multe forme de cancer
- 200 de afecțiuni ale plămânului au simptome similare, dar cauze diferite. Să înțelegem bolile interstițiale pulmonare
- Recunoașterea „sunetelor specifice fibrozei pulmonare idiopatice” – cheia pentru diagnosticul precoce și eficacitatea tratamentului. Ascultă și tu!
- O boală de cauză necunoscută – fibroza pulmonară idiopatică. Care sunt factorii de risc?