IPF Academy 2019. INTERVIU. Dr. Radu Crișan Dabija, despre diagnosticul FPI: „Fără aportul unei echipe multidisciplinare este aproape imposibil să iei decizia corectă”

Adriana Boată
04 aprilie 2019
Citit de 1992 ori.

Peste jumătate dintre pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică (FPI), o afecțiune cronică ireversibilă, se tem de o exacerbare a bolii. Un sondaj global a arătat impactul FPI asupra calității vieții pacienților atât în ceea ce privește limitarea independenței în activitățile cotidiene, cât și la nivel psihologic, unde povara bolii se traduce prin stări de anxietate, teamă, nesiguranță și deznădejde.

Recent a avut loc la București IPF Academy 2019 (Academia de FPI), un eveniment cu caracter didactic-educațional, organizat de compania farmaceutică Boehringer Ingelheim. Evenimentul a reunit medici pneumologi, radiologi, dar și cu alte specializări, care au participat la prezentări și discuții interactive cu lideri de opinie recunoscuți la nivel mondial: Prof. Dr. Michael Kreuter, pneumolog, de la Translational Lung Research Center Heidelberg și Dr. Monika Eichinger, radiolog în cadrul National Center for Tumor Diseases Heidelberg.

abonare

În cadrul IPF Academy 2019 am discutat cu Dr. Radu Crișan Dabija, medic pneumolog în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Iași, care a afirmat cu privire la eveniment: 

„Concluzia cea mai importantă pe care ar trebui să o luăm acasă, ca mesaj de la finalul acestui eveniment este că bolile interstițiale sunt o provocare diagnostică, dar fără aportul unei echipe multidisciplinare este aproape imposibil să iei decizia corectă, deoarece, într-un final, unul dintre cele mai importante lucruri pe care orice diagnostician trebuie să le aibă în vedere este că medicina nu mai aparține de mult unei singure persoane, ci aparține unei echipe”.

  • Care sunt cele mai importante elemente care ar putea conduce la o mai bună colaborare între specialiști?

R.D.: Cele mai bune colaborări sunt acele întâlniri reciproce și „sharing experience”, împărtășirea provocărilor apărute în procesul de diagnostic. Și cred că ar trebui să lăsăm cu toții garda jos, să lăsăm onoarea la ușă și să cerem sfatul colegilor.

  • Din practica dvs. clinică, care ar fi cele mai importante provocări în diagnosticul FPI?

R.D.: Cea mai importantă provocare este faptul că pacienții ajung foarte greu și în stadii foarte avansate ale bolii la medic. Cred că mai multă conștientizare pentru această boală ar fi binevenită, comparativ cu situația actuală. Consider că, dacă mai mulți profesioniști din domeniul sanitar ar afla despre FPI și cât de ușor se poate diagnostica în momentul în care avem la dispoziție mijloacele necesare – direcționarea pacienților către centre universitare, unde avem toate posibilitățile terapeutice, atunci foarte multe dintre cazurile de FPI ar putea fi diagnosticate mai repede și oamenii salvați.

O să vă dau un exemplu: dacă vă uitați la incidența fibrozei pulmonare idiopatice în România la momentul diagnosticului și incidența FPI în Europa; dacă am extrapola incidența europeană în România, ar trebui să avem undeva la 4-5.000 de cazuri diagnosticate și tratate, ori noi avem mult sub acest număr. Mi-e greu să cred că avem o incidență mai scăzută în România decât în întreaga Europă.

  • Ce mesaj transmiteți colegilor medici, cu privire la diagnosticul FPI?

R.D.: Să aibă în vedere că în momentul în care sunt criterii clinice, pentru că acestea sunt primele pe care le vedem; în momentul în care avem criteriile clinice de fibroză pulmonară idiopatică: ascultația pulmonară, clubbingul digital și o imagine radiologică, să se gândească și la fibroza pulmonară idiopatică, înainte de orice alt diagnostic. Să aibă în vedere diagnosticul diferențial de fibroză pulmonară idiopatică la orice pacient care se încadrează: adult peste 40 de ani, istoric sau nu de expunere și să-l trimită către un centru. Pentru că este foarte ușor de a spune că are și o fibroză, dar este mult mai greu ulterior să pui degetul pe rană și să spui că este FPI. Este păcat, pacientul respectiv pierde ani de zile de tratament.

  • Ce mesaj ați transmite pacienților?

R.D.: Cel mai important mesaj pentru pacienți este acela de a avea încredere în judecata doctorilor, iar în momentul în care consideră că semnalele transmise de organismul lor, de felul în care se simt, sunt alarmante, să ceară medicului să se gândească și la o patologie interstițială, adică și la o patologie cronică, care ar putea fi chiar FPI.

Despre FPI

Fibroza pulmonară idiopatică este o boală incurabilă, de cauză necunoscută, cu un prognostic sumbru. Se presupune că fibroza apare ca răspuns la acțiunea unor factori care inițiază diferite leziuni în plămân. Răspunsul reparator este însă aberant dând naștere unui țesut cicatricial. S-au observat totuși anumiți factori de risc, care sporesc riscul de apariție a bolii: sexul, vârsta, factorii genetici, agenții infecțioși, fumul de țigară, pulberile metalice etc. Citiți mai multe, aici.

Pierderea elasticității și modificarea structurii țesutului normal determină alterarea ireversibilă a funcției pulmonare și deces prin insuficiență respiratorie în 3-5 ani.

Peste jumătate dintre pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică, o afecțiune cronică ireversibilă, se tem de o exacerbare a bolii. Un sondaj global a arătat impactul FPI asupra calității vieții pacienților, atât în ceea ce privește limitarea independenței în activitățile cotidiene, cât și la nivel psihologic, unde povara bolii se traduce prin stări de anxietate, teamă, nesiguranță și deznădejde.

Pentru sprijinul pacienților este necesară o strategie multidisciplinară, în care colaborarea între medici este esențială pentru diagnosticarea precoce și începerea tratamentului de încetinire a declinului pulmonar. Pe de altă parte, metodele farmacologice și asistența medicală trebuie completate de intervenția asupra stărilor emoționale ale pacienților.

Citește și:


➤